Versuri noi: Din dor de frate

Din dor de frate

Cu zorii ațipiți pe gene veni pe lume plângăcioasă,
A treia între frați minune, bălaie și pretențiaosă,
Cu alb de lapte, uns pe trup și pe obraz- căpșună coaptă,
Era mezină la părinți, buneilor – comoară de nepoată…

Dar nu i-a fost de infinit, răsfățul ei, întreg menit,
Căci după ea doi haiducei, pe lumea asta au venit,
Doi frați ce au crescut-o mare mai iute, de cum își dorea,
Căci n-au mai coborât din spate și de pe brațul ce-o durea…

Dar își iubea la nesfârșit armata sa de puradei,
Cu ea pe dealuri hăulind, cutreiera la anii „grei”,
Cu ei se inventau minuni, din care-i învăța durerea
Să râdă de genunchi zdreliți, când colosală e plăcerea.

Muștruluiți de-un general ce a pornit deja la școală,
Își pregăteau cu ea gheozdane, cu o plăcere infernală
Și transpirau a-și scrie nume, cu limba-n cerul gurii prinsă,
Știau, cu generalul-soră nu vor avea vreo luptă-nvinsă…

Au fost și ei eroii demni de profesoara lor, severă,
Au adunat înțelepciune pentru o viață mai lejeră,
Până căzu blestemul aspru pe fruntea fratelui iubit
Și a rămas c-o rană sora și c-un ostaș nefericit…

Și triste, și frumoase pagini, îi scrise viața mai apoi…
Eroul ei cel brav și dulce revine-n visuri cu ei doi,
Ascultă uneori sonate, iar alteori se tac de plânși,
Ea cu o poală de nepoți, el – douăzeci de ani învinși…

Ea l-a înveșnicit în fiu, ducându-i numele de sfânt,
El i-a lăsat o Irinuță și amintiri… ce n-au mormânt…
…de câte ori i-adună-soarta armata-n pripă sub aripă,
Ea negreșit încurcă nume și-l cheamă la apel: Petrică!

De ce mai răscolesc prin timp cenușa caldă și grijită,
Și nu-i las sufletul să-și doarmă o veșnicie juruită…?
Ca să vă-ndemn a vă iubi pe-acei, meniți de Cer în sorți,
De parcă soarele-i pe-o zi, iar mâine-ncep eterne nopți…

5 martie 2019 Maria Botnaru
Sursă foto: internet

Reclame
Acest articol a fost publicat în Copilărie - dulce poezie, POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Versuri noi: Din dor de frate

  1. ecoarta zice:

    Ce poezie! Ce poezie duioasa, vesel-trista de aduceri aminte! O viata cu de toate: bucurii, dureri, tristeti…
    Minunat!

  2. Mă înclin şi vă mulţumesc pentru emoţie!

  3. doar verde zice:

    În lumea aceea frumoasă să rămânem! Și să ne învrednicim a aplica îndemnul dumneavoastră!
    Gânduri bune și o primăvară ca o copilărie fără griji!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.