ICOANA LUMINII (In memoriam: Grigore VIERU)

La 14 februarie, anul 1935 s-a născut geniul basarabean, Poetul GRIGORE VIERU , cel care a scris despre iubire, despre visele, bucuriile și lacrimile Basarabiei. Luptătorul pentru eliberarea națională și integrarea Basarabiei în trupul Țării, azi ar fi împlinit 84 de ani, dacă n-ar fi avut de trecut la 2009 printr-o rea „cumpănă”, regizată …, care i-a prăbușit existența fizică, (spirital e alături de noi), și ne-a sărăcit de un izvor de poezie măreață și de o inimă, din care curgea plenar bunătate, dăruire, compasiune, simplitate; de un talent inedit; de un creier înțelept, cumpătat, ingenios și de un suflet excepțional de senin și sensibil.
Dorit, așteptat și primit cu sufletul vraiște în fiecare localitate, iubit de toți copiii și de toți oamenii de bună credință, Omul și Poetul Vieru nu alegea pragul ce urma să-l treacă, alegea sufletul pe care să-l îndumnezeiască… de aceea oricine a avut fericita ocazie a-l cunoaște, il plânge azi ca pe o rudă apropiată, ca pe un frate de sânge, căci îndumnezeirea prin cuvânt rămâne a fi neuitată!
Ne lipsești, Poete, în această lume, în care se râde și se plânge la fel, dar se vorbește și se înțelege diferit și strâmb tot ce e bun, tot ce e frumos, în care nu mai e liniște, iar omenia a devenit un viciu…

Scumpă și perpetuă este amintirea despre Tine, ca Om, ca Poet, ca Îndrumător, un adevărat Sfânt, botezat Grigorie, (nu întâmplător, se vede, a fost ales de mama, pe care ai venerat-o) și așa va fi de-a pururi, precum neuitat este și va dăinui, inegalabil, Cuvântul, lăsat ca moștenire Neamului românesc…

ICOANA LUMINII
(In memoriam: Grigore Vieru)

Ești roua împlinirii, culeasă-n zorii verzi
Cu palma de plugar, răscoaptă de amiezi,
Din rodnicia spicului ești pâine albă mie,
Ce-nsuflețește ochiul spre culmi de Poezie.

Ești așteptarea mamei, lungă, nedormită,
Trudită, lacrima-i, de grijă arvunită,
Dorul ce seamănă lumina pe cărare,
Pruncul să-și ungă talpa de plecare.

Ești flacăra, jertfită pe-altarul de amor,
Sfințit de cer, continuu – al inimii izvor,
Pavăza, contra deochiului rătăcitor,
Ce-și dăltuiește veșnicia aripei de zbor.

Ești zâmbetul pur, jucat a însorire,
Cu clopoțeii zuruiți din fericire,
Cântec de leagăn, părintească iubire,
În ochi de prunc – talisman de-ocrotire.

Cunună, altoită din dragostea de Țară,
Pe fruntea română, sub cătușa de fiară,
Suflet ne mângâi, vindeci umeri striviți
Si bocancii răniți de nuroiuri cu dinți.

Icoană a Luminii, ce îndumnezeiește
Și-n ochiul ce-o soarbe bezna cosește,
Veșnicind pentru noi înțeleaptă carte,
Ca Sfântul Grigorie, ești timp fără moarte.
14 februarie 2019 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Autorul portretului Grigore Vieru este pictorul basarabean Iurie Matei

Publicitate