Versuri noi: Nu mi-e frică!

Publicat pe 27 ianuarie 2019 de tighinaromaneasca

Nu mi-e frică!

Vestea-aceasta demult ne tot bate la porți,
Nopții arde pe rug car de stele cu bolți,
Ne înhamă la plugul visării mâini de năluci
Și la moara iubirii, des, ne macină fulgi.

Vestea asta zăcută se trezește cu zorii,
Cu-un arcuș răgușit mușcă glasul viorii,
Evadez într-un vers despre predestinare,
Poate trece grăbită la o poartă în floare.

Dar mă prinde nebuna parcă-aș fi vinovată
Și-mi îngheață auzul vocea ei tulburată,
Că e omul o umbră ce se trece zâmbind
Și e viața o roată, ce-nvechește vuind.

Să dezmint efemerul, îmi pun versul cunună,
Îmi scurg ochiul de soare, îi dau suflet de mumă,
Nu știu mâine ce-o fi cu-astă umbră pe roată,
Cât mai vreau să iubesc, viața e minunată!

Hai, iubite, alung-o spre iarnă și apasă zăvorul,
Nu mi-e frică, dar vestea ne răcește, de vise, izvorul…
27 ianuarie 2019 Maria Botnaru 
Sursă foto: internet

Publicitate
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Nu mi-e frică!

  1. macalder02 zice:
    24 martie 2019 la 6:30

    Există mereu un mâine cu speranța că va fi întotdeauna primăvara care ne însoțește. Marile versuri ale tale. Este frumos să le citești.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.