CHEIȚA DE AUR
(Cu admirație , Mihaelei BORZEA)
Îmi reazem fruntea caldă de struna poeziei,
Irisului împlânt țărâni de alb cuvânt,
Să are printre rânduri cu plugul armoniei,
În brazdele de-un reavăn, nepomenit de sfânt.
Mai tai o brazdă înceată, o dau cu sita nouă,
De-o risipire oarbă să nu mă las supusă,
Cât palmele se-agață de genele în rouă,
Căci struna încântării la limită-i ajunsă…
Orbesc treptat irișul, pe fruntea înflorită
Un zâmbet se izbește-n mirările ingrate,
Găsită e cheița, ceresc desăvârșită…!
Croită e din aur de infinit carate…
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 