Versuri noi: La harță cu timpul

La harță cu timpul

Tot într-o suflare și-a dus calendarul
Ropotul prin mine, fără remușcări,
Azi îl rog, Iubire, să-și arunce zarul
Pe un zbor domol, să-i reneg cărări…

Să lungească clipa peste vârf de brume,
Ce-și suspină argintul, revenit la prag,
S-ogoiască pasul, când croiește urme
Din zorii ce-nalță a triumf, gri, steag…

Să taie retinei chingi de nepăsare,
Ochii să-mi dezlege din trecut cărunt,
S-alunge din tălpi dor de resemnare,
Să-mi picteze arșiți-n alb de așternut.

Aripii de flutur să-i ia zid de pernă,
Să-i deznoade pulsul, a trăi un azi,
Să spele din geam, deasă-a lunii trenă,
Să audă cântec de fluturi nomazi…

Ceartă-l, tu, Iubire, să întinerească,
Fluturi să-și culeagă aripi din nămol,
Fă-l să te asculte, visuri să-nverzească,
Chiar de calendarul minte-a ierni și-a gol…

6 decembrie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.