CARPAȚILOR DRAGI!
Carpații mei dragi, trimit către voi
Iubirea de soră cu versul tomnatic,
Cutremure dese ajung pe la noi
Cu plânsul de frate și dorul-jăratic.
Cum țineți în frâul febril și sălbatic,
Vulcanul ce inima Vrancei răzbate,
Când pulsul de dor din sângele dacic,
Ca lava fierbinte în trupu-i se zbate.
Cândva va erupe, sfidând disperare
Și vaiet din inimi române va stinge,
Dar până atunci hrănim așteptare
Cu lacrimi de dor și râuri de sânge…
Mirific poporul, străin de război,
Pacific, român, fără ură și ceartă,
Cu bucium deșteaptă-i falnici eroi,
S-adune iar Țara în vechea-ne hartă!
Ar fi să scriu ode, de-arome îmbătată,
Din guri de izvoare să sorb vindecare,
Un pisc să aburc, de vânt mângâiată,
Dar încă la Prut vama e despicare.
Carpaților dragi, orfană de mamă,
Din voi Basarabia voința-și călește,
Să facă întregire, așteaptă la vamă,
Cu pâine și sare să vină acasă dorește.
Sursă imagine: internet
