Versuri noi: Icoana împăcării

Icoana împăcării

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Împăcarea ți-o mlădii sub călcâiu-mi iarbă, pură,
Cum ți-i dat a-i fi de leac ochiului făr’ de măsură…
Îți bei ploi pe săturate, să legi uscăciunii gura,
Ca rugina despărțirii să-n-atingă azi făptura…

Îți mângâi cu palma firul ce ai tors cu drag de viață,
Cum ar fi să știi că omul face-același cerc spre gheață,
Măgulindu-și dor și chin, ca și tine, cu Lumină
Și, crescând cu drag lăstarii, să nu-și uite rădăcină…

Fragedă treci prin botez spre furtunile cu zgură
Și-ți îngenunchează vise grei bocancii, plini cu ură,
Dar te readuce-n spor, de iubire, o picătură,
Și-ți înalți cu drag aripa de zidire spre căldură…

Nu fii tristă, nu te teme, vara că-ntețește pasul,
Că îți coace toamna brume, ca să-ți mângâie obrazul…
Ce minune c-ai văzut astă lume și-acest soare
Și rămai în ochiu’-mi verde o icoană de-mpăcare…
7 august 2018      Maria Botnaru
Autor colaj: Abo Lawrence

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Icoana împăcării

  1. macalder02 zice:

    Chiar și versurile tale tristă o transformă într-o încântare pentru suflet. Un sens al poemului. Bine pentru tine

  2. Abia acum văzut, mă iertați! Mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.