Dacă nu mi-e dor
E răscoală de suspine, se împleticește glasul
Și cuvinte, amar tivite, supărate își duc pasul,
Dinții se împlântă-n pâine, ca în mere pădurețe!
Și un mâine mi se-arată ca un zbor cu turbulențe
Dacă nu e dor în mine fruntea-n brazde e arată,
Gândurile mor din fașă, căci sămânța le-e deșartă,
Scrisului îi seacă sâmburi, iar condeiul, fără viață,
Spatele întoarce Muzei, refuzând aripi-dulceață.
Dacă nu e dor în mine, ierni îngheață ochii verii,
Câinesc, viforul îmi mușcă diminețile plăcerii,
Sângelui îi face diguri din calcar, pălit de brumă,
Iar amărăciunea pietrei toată-n fiere mi-o adună.
Melancolică, de boală, neiubirea își ia formă,
Într-o rană cât un hău sufletul mi se transformă
Și îl caută furtuni, ‘n grota-i lacrima să-și nască…
Dacă nu e dor, ce poate frumusețea femeiască?
Ca să măgulesc răscoală, baricade ard, reneg,
Scobesc măduva de os, sinceră, cu vers să-mi leg
Nervul secetei de dor, ce zvâcnește-a supărare,
Prin Cuvânt să-și mântuiască pietrele de împăcare…
Și mă ceartă verde crud, când își caută-n oglindă
Urmele de sărutări, ce mi-au fost, mai ieri, colindă…
Dezvinovățesc privirea, alungând dorul flămând,
Dar m-a priceput, șireata, ce ascunde ochi zâmbind…
24 iulie 2018 Maria Botnaru
Autor imagine: Abo Lawrence
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 