Versuri noi: Și totuși ploaia greșește

Și totuși ploaia greșește

Picături răscoapte toarnă din gri moale… lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa…

Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește
Și regretele din valuri cu speranțe măgulește,
Iar, jelind bătătorite așteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăți sufletul frânge.

Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea și-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară…

Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala… pe-o frântură ațipește…
Ploaia îngână: „nu-i dor veșnic…” obosită, știu, greșește…

7 iulie 2018 Maria Botnaru

Sursă imagine: Internet

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Versuri noi: Și totuși ploaia greșește

  1. N-a greşit inspirând versuri atât de frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.