Versuri noi: Între zbor și hibernare

Între zbor și hibernare

Zestrea iernii e jucată cu o ultimă splendoare,
Nisipos noul se zbate între zbor și hibernare,
Albe fluiere gemând umplu pragul de răbdare,
Vântul rumegă în hornuri scurtă-a clipei nepăsare…

Oare care suflet vrea să mai stea în hibernare,
Când se zbate-n el sămânța după iepurași de soare,
Când se gudură sub piele ochi de muguri-a-nțepare
Și o umbră de aripă țipă-n creier a visare?

Nu mai țin în hățuri firea așteptări neputincioase,
Sângele își pune roata cea de verde pofticioasă,
Ochiul își îmbracă floarea încă crudă de sfială,
Roșu buzele aprind peste gama de răceală…

Hai, încinge-ți pulsul rece, ce-nfrânează evadarea,
Sfarmă-n vers melancolia…, scrie iernii defăimarea,
Fură-i păsării avântul, când oceanele măsoară,
Ne e visul cât Aripa-ți, el ne este stea polară,

Cea de vultur rupe lanțul cu elanul unui foc,
Iar a buburuzei crede-n gura unui vânt-noroc…
Între zbor și hibernare șovăiala-i destrămare,
Ah, ce stol de vis pândește cu aripi de înălțare,

Scumpă, dulce Primăvară, nu e loc de îndoială!

4 martie 2018 Maria Botnaru

Sursă imagine: internet

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.