Versuri noi: Primăvara țipă-n suflet

Primăvara țipă-n suflet

Cu iernatică teroare nu m-apasă hibernarea,

Anii calcă invers urma, când melancolii strivesc,

Joacă-n ochi scânteia verde, alăptându-le culoarea

Și un dor nebun de soare diminețile-mi hrănesc.

 

De răzbește-un chin absurd, ce speranțele-mi înjugă,

De năvalnic mefiența cearcă gânduri a-mi vâna,

Mă ascund la pieptul tău, viscolul să nu ajungă

În a sufletului oază, liniști moi a-i tulbura.

 

Când cu nuferi albi încarci lacul ochiului cuminte,

Eu plutesc-n-aval cu viața sub a cerului grandoare,

Ajustând clipelor aripi, țesând salbe de cuvinte.

Să pavez gerului gura cu a versului splendoare.

 

Oaza sufletului tânăr nici-o iarnă n-o îngheață,

Hibernarea nu mă-nvinge, dacă visele-ncolțesc,

Mugurii pornesc asaltul, unde seva fierbe-a viață…

Primăvara-mi țipă-n suflet, pentru că te mai iubesc!

29 ianuarie 2018       Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Versuri noi: Primăvara țipă-n suflet

  1. Şi ce parfum minunat dăruiţi din sufletul în care primăvara şi-a făcut culcuş!

  2. Frumoase versuri! Deși iarna a fost cam blândă cu noi până acum, parcă aștept primăvara cu nerăbdare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.