Versuri noi: Mărturisire…

Mărturisire…

De-acum nici iarnă nu ni se cuvine…
căci am înlănțuit cu rău credința-n bine,
fudul, nici gerul nu mușcă piatra seacă,
doar ne mângâie glia cu o promoroacă…

E cald, se mai reține toamna pe toloacă,
deși cei înstăriți oftatu-n buze-și joacă,
căci Boboteaza uitat-a-nveli ogoare
cu, albă, pânza somnului, odihnitoare…

Dacă în floare rară s-a deghizat iubire,
la ce să mai sperăm și ce să ne mai mire,
când rugile sparg cerul, chemându-l pe Messia
și nu mai sunt puteri să-i așteptăm venirea?

Coboară din icoană, Ioan Botezătorul,
și fii, ca altă dată, nainte-mărgătorul,
adu lumnă sfântă, căci i-a seacat izvorul
și fără-a ei putere ni-i beznă viitorul.

Și dacă pocăința mi-o dai prin mântuire,
genunchiul plec, IOANE, să fac mărturisire:
ploditu-s-au nerozii pe a minciunii stâncă,
coboară din icoană, Ioane, e întuneric pâclă…
7 ianuarie 2018 Maria Botnaru

Imaginea „Rugăciune” de Constantin Brâncuși

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Mărturisire…

  1. Numai din suflet plin de lumină poate veni o astfel de rugă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s