Versuri noi: Însingurare…

Însingurare…

Fugit-am departe cu gândul de ofuri și vaiet
Și plânsului glasul supun, când liniști strivește,
Spre cer alung ochiul, pleoapei pun lacăt
Din albul de nea, ce-a lacrimii sete orbește.

Și totuși se-adună fragilă, ca roua pe floare,
Cu setea ei melancolică se-ntinde să-mi bea
Paharul din ochiul umplut cu seninul de mare,
Cu sufletu-n pumn evadez și m-arunc pe o stea.

Și zac pe-al ei pat, cuibărită-ntre cer și pământ,
Cu tâmpla țin visul de tine, ce-astâmpăr nu are,
Ascult imperfectul din mine ce-plânge-n cuvânt
Cu ea, însingurarea, ce-mi este și zbor, și-alinare…

Ea-mi năruie ofuri, durerii subție puterea,
Dă buzelor dreptul din zâmbet să bea,
Pe scara-mplinirii mi-aduce-napoi măgulirea
Și-n brațele tale, de dor vlăguită, m-aruncă din stea…

Tu nu mă atinge, când tremură pana-n sudoare
Și ruga-și revarsă pe foaia, ce-i este ispită,
Prin clipa-i pripită îmi sângeră rana ce doare,
Pe care o port din setea femeii de-a fi fericită.

Însingurarea e un fel de-mpăcare cu mine,
Când eu îmi răspund întrebării ce n-are răbdare…
Tu nu te-ntrista că-n ceru-i m-ascund fără tine…
Când ești lângă mine în suflet un soare răsare
și nu știu cum faci… dar iute-i topești lumânare…

18 decembrie 2017 Maria Botnaru
Sursă imagine: Google.com

Publicitate
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Versuri noi: Însingurare…

  1. doar verde zice:

    Vă felicit din tot sufletul!

  2. Vă felicit cu sufletul pentru versurile astea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.