A IERNII SFIDARE
Și toamna, chemată urgent a fost de uitare,
cu saci de-amintiri, prin gări se îmbulzea,
s-a rupt de-al meu suflet fără-ndurare,
cu șuier de vânt sub ploaia ce urma-i spăla.
De nimeni dorită, fără hrinca de pâine și sare,
o iarnă-nvelită-n cojoace pe loc năvălea,
un caier de fulgi scutura sub picioare
și mândră, din alb, covoare în cale-și țesea…
Mi-e ochiul bolnav din dor de mult soare,
de triluri ce crâng ațipit din liniști zmulgea,
cu jocuri de raze cuminți și tămăduitoare,
seninul din ochi, în leagăn de cer, să mi-l dea…
Mi-l leg cu un vis din rouă și floare,
cu zumzet de-albină încerc a-l trata,
atât pizmuiesc… o nerăbdătoare…
când iarna, cu pasul de melc, încearc-a sfida…
Copilă și azi… o rog să-și grăbească teroare,
când ochiul se-nfinge în stana-i de nea,
visez ghiocei, ce palmă să-ți umple cu floare,
de recea splendoare, doar tu știi ce m-ar salva…
Izvorul răbdării-și îneacă vâna cu-a iernii sfidare,
o sete de albastru în gând sapă gol și răcoare,
adu-mi primăvara, iubite, dă iernii urgent amânare,
trezește-mi, în sânge, potopul cu-a verdelui viu desfrânare…
16 decembrie 2017 Maria Botnaru
sursă imagine: Google.com
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Frumoase versuri închinate iernii!
Vă mulțumesc frumos!
Natura prinde sentimente și sentimentele prind natură în cuvintele așternute aici. Atât de frumos se perindă imaginile prin fața ochilor mei, încât m-aș vrea acolo, afară, în mijlocului unui maldăr de nea, îmbrățișând primii ghiocei. 🙂
Deja ați fost odată cu vizualizarea… mă bucur și vă mulțumesc frumos, că rezonați cu scrierea mea.
Citesc și recitesc frecvent poezii, mai ales cele care îmi plac. 🙂
Mulțumesc frumos! Lectură plăcută!