Versuri noi: Melancolie

Melancolie 

Cu pasul lent, ca o stafie,  atentă prada și-o ochește,

Să-mplânte-amarul  nepăsării în ochiul care mai sclipește,

Apoi să-și afle loc pe buze, în zâmbet palid să le coase

Și-o apatie s-o prelingă din creier până-n miez de oase.

 

Fără să crezi, te dai tăcerii, singurătății cazi în plasă

Și stai mai des cu ea alături, când Luna plinul și-l revarsă,

 Zâmbești arar și nu simți brațul, cărui îi pasă că ești trează,

Nici bănuieși că ea-i de vină, când insomnia te-nrămează…

 

Exterminată de suplicii, m-a cucerit de-atâtea ori,

Hălăduiam prin vise goale până la revărsat de zori,

Dar i-am găsit  o strună slabă, ca și câlcâiul lui Ahile

Și-am înțepat-o, Doamne ajută, cu lungi săgeți de poezie…

 

Azi toamna clipa o cioplește…  te vreau un pic melancolie,

Te chem, revino să-mi faci timpul izvor de nouă poezie

Și stai cu mine. până zorii vor prinde mâna mea-n cătușă,

Dar nu în suflet cuibărită… ci ca stafia…  după ușă…

31 octombrie  2017                  Maria Botnaru

Sursă imagine: Google.com

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Melancolie

  1. Pingback: Versuri noi: Melancolie — IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU | O LADO ESCURO DA LUA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.