Versuri noi: Maree de suflet

Maree de suflet

Primăvara noastră a trimis solie

Corăbii cioplite din grea nostalgie,

Cu privighetoarea ce zori destrăma

Și un-senin, cât cerul, ce ochi inunda.

 

Cufere-a tixit cu amintiri de soi,

Ferecând trecutul cu lacăte noi,

Praful despărțirii, ogoit, dormea

Și a vieții brumă stratul și-l urzea.

 

Cupele cu vise, din nopți nerodite,

Le-a umplut cu ochii stelelor pripite,

Așteptând aleanul buzelor încinse,

Mă topeau cu setea brațelor deschise…

 

S-a trezit în pieptu-mi mareea bizară,

Pescăruși-dorinți în trupu-mi țipară…

În aval trimis-am flota-i înapoi,

Înverzeau corăbii din, orb, dor de noi.

 

Cobora pe valuri, învelită-n seară,

Mândră, Luna nouă, ce-i și ea impară,

Pe suflet maree năvălea cu sete,

Înverzite pânze stăvileau regrete…

13 octombrie 2017    Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Versuri noi: Maree de suflet

  1. doar verde zice:

    Mi-au bucurat sufletul aceste cuvinte!
    Izbucnesc uneori doruri vii, în poveşti cu pânze verzi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s