Versuri noi: Complezența toamnei

Complezența toamnei

Despicat de-o rază pală, geamul își umbrește fața,

tulburat de-un timp ursuz, gândul își amână viața,

ieri potecile de vis  încrustau pe suflet jarul,

azi, cu dimineața-n gene, toamna-și scrie calendarul.

 

A  prins ochiul primul foșnet îngrelat de boarea rece

și al ierbii murmur sec, ce-a pornit să se închege,

i-a căzut pe umeri cerul,  ancorat de norii gri,

întristările-au pornit oaza verde a-i cosi…

 

Nu că i-am ținut eu hangul, a dat lacrimilor spor,

dintr-un vis cu floare-albastră,  verdele-i își toarce dor

și mă prind la harț cu toamna, dojenind melancolie,

și-l ascund de verva clipei într-un vers de poezie…

 

Cu belșug mă va momi, să uit clipa de frământ,

cu-auriu pân la povară și cu răbufniri de-argint

va cerca să dea mâhnirii noi nuanțe de senin,

chiar mă va porni la cântec, c-un pocal din noul vin.

 

Cu nimic n-o să-mi întoarcă nopțile ce mi-au copt visul,

nici cu arome delicate nu mi-ar mângâia surâsul,

doar dacă lungește nopții clipele, ce-n vers sfâșie,

îmi va ogoi-n ochi verde, ce-a mustit melancolie.

2 septembrie 2017    Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Versuri noi: Complezența toamnei

  1. Și mă prind la harţ cu toamna, dojenind melancolie. Minunat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s