Versuri noi: Nicicând pustiul nu va năvăli

Nicicând pustiul nu va năvăli

Pustie inima nu am purtat-o niciodată,

în ea deșertul  n-a dormit nici-un minut,

dintotdeauna de iubire îmbelșugată,

în ea un soare plin a încăput.

 

Nici răutatea n-a-mpânzit vreun colț,

a tot iertat și-a înțeles pe toți,

a ajutat atât cât a putut și-a vrut,

închisă-a ei lumină n-am ținut.

 

Când au bătut la ușa ei trădarea și durerea,

sub grele lacrimi și-a ascuns tăcerea

și a supraviețuit, și a visat, și a luptat,

dar a ținut deschis hotarul ruinat.

 

Însuflețită și-a croit din bucurii

bucata sa, umplută ochi cu glasuri de  copii,

chiar dacă-au mas și împovărările rodite,

aceste daruri de iubire sunt neasemuite.

 

S-au cuibărit din ani în oaza-i înflorită

doar visele senine, ce-o fac, de viață, îndrăgostită

și sigură, pustiul niciodată nu va năvăli

          cât, necondiționat,

 va dărui, va mângâia, va ocroti și va iubi. 

3 august 2017  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Versuri noi: Nicicând pustiul nu va năvăli

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s