Versuri noi: Și visăm al tău sfârșit…

Și visăm al tău sfârșit…

Cine oare înțelege, vară, a ta aspră lege,

când fierbi apa din fântână și coci ochiul de țărână,

nici de firul cel de iarbă nu ai milă, nu ai treabă,

și-n petala aromată strivești sufletul pe dată,

ce ți-i c-a trudit sămânța și în frig cu sârguința,

nu mai cruți a ei candoare și nici lacrima de floare.

 

Pleacă, vară călătoare, vedea-te-aș topită-n zare

și plecată-n amintire, să uităm de-a ta-nrobire!

Pentru nemiloasa-ți fire, cere-ți-vom despăgubire,

să nu mai fim supărați, sufocați și încruntați,

să ne lași nevătămate roadele îmbelșugate,

strugurii să împlinești, merele să îndulcești…

 

Poate-ți vom ierta atunci neplăcerile ce-aduci

și cu fapta-ți cumpătată vei scăpa neblestemată,

c-ai fiert apa în fântână și-ai copt ochiul de țărână,

ierbii verde-ai estompat, florii roua ai secat,

de la om și pân la pom semănat-ai ghinion,

încât ne-ai cam răvășit și visăm al tău sfârșit…

28 iulie 2017    Maria Botnaru

imagine: internet

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Versuri noi: Și visăm al tău sfârșit…

  1. Bună să-ți fie inima plină de gesturi deosebit de frumoase, dragă ANA!

  2. Se va îndura, cu siguranţă. Nu va rezista în faţa acestor versuri minunate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s