Cântă-mi iar ca altă dată…
Cântă-mi azi, ca altă dată, răgușit, căci ți-o cer țoți,
să mă simt iar o copilă cu fiorii-n piept netoți,
lasă vocea să vibreze, lin și tandru mîșcă-i struna,
norii să-i despice în două, că s-ar minuna și luna.
Nu te mai gândi la vreme, că furtună iar va naște,
când sunt ochii plini cu vise, nici primejdia nu-i paște,
nu sta-n frica obsedantă, ce-a legat cântării nodul,
cât mai e un nuc la poartă, încă n-a venit potopul.
Azi e viață, azi e floare, vara-aleargă pe câmpie,
iar tu, parcă-ai fi zănatic, mă ții tot în colivie,
și-s ferestrele înguste, și e soarele puțin,
încât pasările uită să aline-al meu suspin.
Supărată, supărată-s pe a ta lene și dezmățuri,
pân’ dă orzul spicul gata, te țin, cucule, în hățuri!
Fosta-au timpuri, pană sură, glăsuiai ca la ospăț,
astăzi nu-ți mai dai cântarea nici pe-o glumă, nici pe hăț…
Nu e românească creanga, cucule, de n-o încânți…
Ș-apoi cum va ști românul câți ani se mai vor trăiți?
5 iulie 2017 Maria Botnaru
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Acest articol a fost publicat în
POEZIS și etichetat
ani,
câmpie,
cântec,
cuc,
Maria Botnaru,
nuc,
om,
orz,
poeme,
păsări,
românesc,
suspin,
vară,
viață. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Ce frumos! Este o încântare să vă citesc poeziile. O seară frumoasă
Vă mulțumesc mult pentru apreciere, mi-e tare mare bucuria, să citesc comentariul Dstră. O seară minunată și Dstră!
Dragi amintiri aţi trezit cu aceste versuri, cu cântec de cuc numărat pe degeţele de copil în curtea bunicilor.
Vă mulţumesc!
Mă bucur a-ți răvăși amintirile dragi, Potecuțo!
Superba poezie ,ma gandeam la papagalul meu care sta in colivie 🙂
O duminica binecuvantata!