E timpul marilor izbânzi!
Aproape, Doamne, aproape,
la plămădirea ploilor,
la reînnoirea câmpiilor,
la rumenirea sfioasă a fructului,
la închinăciunea spicului spre-a săruta palmele pământului,
din care l-ai procreat…
te simțim, Doamne…
Dar, departe, Doamne, prea departe,
când se zvârcolesc lacrimile în ochii fraților ce se iubesc,
când apa Prutului s-ar preface în poduri mii,
să ajungă, pentru vecie, Basarabia acasă.
Departe, Doamne, prea departe
(atâta chin pe noi a te-nțelege)
de suferința acestui neam,
risipit în câmpia largă a lumii, rece și înstrăinată,
întregit doar în ruga speranțelor
ce se înalță către tine:
miluieşte-ne, Doamne, pe noi, păcătoasele,
căci amar timpul ne împietrește frunțile de inapție și mefiență.
Miluiește-ne, bunule, e timpul !
Îndurerată,nici un Alexandru Ioan Cuza,
nici un Mareșal al adevărului,
n-a mai născut această matcă,
pustiită de trădători, hoți și mancurți,
hrăniți tot cu bunătatea și omenia acestui neam,
zidit, cu iubirea ta, românesc.
Miluiește-ne, Doamne, adu-ne timpul marilor izbânzi!
4 iunie 2017 Maria Botnaru
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Acest articol a fost publicat în
POEZIS și etichetat
întregire,
basarabia,
frate,
ION ANTONESCU,
limbă românească,
Mareșal,
Maria Botnaru,
neamul românesc,
Prut,
România,
versuri. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Superb si adevarat!
Buna dimineata! Prietene
Sa ai o zi frumoasa si racoroasa
o cafeluta pe masa
si banii sa se inmulteasca !
Buna dimineata!
O ceasca de cafea
cu o floare langa ea,
trimisa din partea mea!
Sa ai o saptamana cu realizari fericite !
Mulțumesc mult, dragă Ana, pentru urări! Zile minunate să te inunde!
Multumesc Maria,pupici ❤