Pe urma ta privesc…
Mi-ai învățat și ochii să zâmbească, primăvară,
iar visele mi-ai colorat cu albăstrimi de cer,
speranțelor ai prins cercei din floare rară,
aromele mi-ai împletit în plete giuvaier.
Mi-ai strecurat în palme-a zorilor urzeală,
cu sete de iubire mi-ai împlinit destin,
ca fir de vers, de-ar fi să mai răsară,
să dea în clocot doar din gând senin.
Magia încolțirii m-a smuls din amorțire,
cu mângâieri de vise tristeți mi-ai risipit…
ca pe-un copil mirat, mă domolea-nverzire,
sonete-n ploi dictai, în timp ce n-am rodit…
Atât de multă ești în mine, primăvară,
cu-atâta-ncredere pe urma ta privesc…
s-agită în văzduh splendorile de vară,
încă o noapte îmi ești hărăzită… din feeria ta mă dezlipesc…
31 mai 2017 Maria Botnaru
Acest articol a fost publicat în
POEZIS și etichetat
încredere,
cântec,
copil,
despărțire,
destin,
fericire,
floare,
iubire,
magie,
Maria Botnaru,
primăvară,
sete de viață,
speranță,
vară,
versuri. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Încă o noapte și gata… ne vom despărți de ea… Minunate versuri!
Cu tot dragul, suflet deosebit, îți mulțumesc mult!
Magia primăverii e minunată și minunată e și poezia care a rodit din farmecul ei. O zi frumoasă !
Vă mulțumesc pentru cuvântul cu care m-ați onorat, o zi binecuvântată!
…in ultima zi de primăvară
am privit in urmă ca…întâia oară…
Vă doresc o vară frumoasă și plină de inspirație!
Mulțumesc mult pentru gânduri frumoase, să ne bucurăm de o vară rodnică!