Prezentul cu floare de mai…
Doi ochi ce mă caută-n lume, plecată din ei mult-demult,
Căci lor hărăzită-am fost pradă, iubirea din ei-a-nceput,
Doi ochi ce purtau în ei soare, vioi, sclipitori, în tumult,
Cer azi îndurare, iertare, vor pacea s-o aibă ca scut.
Un zâmbet, ca floarea uscată, ce-n file de carte-a zăcut,
Pe fața schimbată, încruntată, de câte-ncercări a trecut,
O frunte, de gânduri arată, cu chin peste brazde-aruncat,
Cu vocea, din păs evadată, mă chemă-n trecut depărtat.
Curg vorbele-n lanț de secrete, rulează un film neștiut,
Doar gându’-mi refuză a trece pe câmpul acelui demult…
E sufletu’-i fără putere, să-nchidă cu porți de trecut
un timp prea grăbit, ce devreme, maturi, doi copii a crescut…
Ascult…, despicându-i seninul, ce tulbur de nori s-a făcut…
Doar vorba-i mângâie tăcerea, în care total m-am pierdut…
Ca ruga, o rază rebelă se-alungă prin ochiul său larg desfăcut…
Cu-aceste-amintiri, frumoase și grele, prin brumele vieții-a trecut…
*******
În jur primăvara dă florii putere, să treacă în fruct,
privește în marea vieții, pe creasta din valul abrupt,
catargul, ce n-are răbdare, cu pânze de nou început,
plutește, ia cârma pân’ iar pe alături, orbit, n-ai trecut…
Căci cine se-ngroapă-n deșertul, ce-l duce cu gându’-n trecut,
prezentul, cu ziua aceasta măreață, e cert, l-a pierdut…
Un azi ni se dă pentru viață, din clipe ni-i rostul lucrat,
a le risipi pe suspine, cand floarea un mai a-înecat,
nu-i chin, ci mai mult – un păcat.
4 mai 2017 Maria Botnaru
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Acest articol a fost publicat în
POEZIS și etichetat
.trecut,
copii,
copilărie,
destin,
dragoste,
floare,
iubire,
luna mai,
Maria Botnaru,
maturi,
prezent,
senin,
soare,
versuri. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Frumos prezent cu flori de mai. O zi senină să ai! 🙂
Mulumesc mult pentru popas și urări! Mult soare pe suflet și Dstră!
Atât de personală mi-a fost ! Atât de dulce-amară! Şi de-am putea scăpa de păcatul privitului înapoi….
Mă bucur a vă trezi freamăt de suflet cu versul… resemnarea vine cu timpul… O zi rodnică!
Ploaie de metafore, taifun de trăiri, un Univers de prea plin sufletesc şi toate la un loc, inima Mariei cea talentată!
Draga mea soră, Aurora, ești un prezent continuu al sufletului meu… mulțumesc cu inima!
Te îmbrăţişez cu drag, Maria cea talentată şi mult dragă mie.
Atat de frumos, atata revarsare de simboluri, insa ultima strofa m-a subjugat definitiv. Multumesc!
Vă mulțumesc mult pentru popas și vibrațiile de suflet vis-a-vis de trăirile mele. Nu e numai scrierea de vină, ci și sensibilitatea cu care se absoarbe versul. Convingerea mi-a venit, citindu-vă scrierile minunate… Să aveți mult spor!
Multumesc tare mult!
Frumusetea florilor ne facă să spunem cât de frumoasă este viața și versurile tale ne umple cu reverii.
Vă mulțumesc mult pentru aceste cuvinte, multă inspirație și Dstră!
A republicat asta pe BIBLIOTECA PROBOTA și a comentat:
mai