R E V E N I R E
Când am plecat de-acasă luai pădurii dorul,
Să nu uite-a mă-ntoarce, la rădăcini, piciorul,
Când primăveri, în oase, frământă dorul-spin,
Prind glas, în miez de vis, pădurile ce vin…
Nu voi uita vreodată, prier cum o înnoiește,
Țesând în pâlcuri floarea pe iarba ce sporește,
Trezind cu mii de glasuri un răsărit de soare
Și-n ploi cuminți, cu tunet, sfințind a ei cărare…
De n-ai văzut stejarii în ghindă cum pornesc
Șî n-ai simțit sub talpă cum rădăcini foiesc,
De n-ai plecat urechea, s-auzi cum glăsuiesc
Vii foșnete ce-n coaja-i lăstarii plămădesc,
Degeaba-ți zici român!
Degeaba mai trăiești, de nu iubești pădurea
Și te împarți în zece, să pierzi timpul aiurea,
De nu-ți slobozi din griji și sufletul să zboare
Prin luminiș cu iarbă ce-ar prinde cingătoare…
Pădurea mi-e prieten, pădurea-i alinare,
Din moși-strămoși a fost și ne va fi salvare,
Un prăpăd va-nghiți lumea, nici nu pot a mă gândi,
Când doar visul va rămâne cu păduri ce vor vui…
… când primăvara-i pune pădurii nou veșmânt
Și visele, nebunele, îmi sapă-adânc de gând,
Din orice colț al lumii, ca un cocor vâslind,
Mă-ntorc la rădăcini, să nu uit cine sânt…
De vraja-i captivată, cad prizonier plăcerii,
ca un copac, renasc din clipa revederii.
6 aprilie 2017 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Pribegind în lumea asta pe cărări întunecate
Ai uitat de casa’n care Tu le’ai învăţat pe toate?
Casa veche de la ţară unde tu’ai copilărit
Pe străduţele’nfundate unde Tu a-i hoinărit?
…………………………………………………………….
Fiind băiet păduri cutreieram..
Frumos! Versurile tale mi-au trezit amintiri placute dintr-o copiilarie fericită,făra griji ..
Nu este om să-și uite copilăria fericită. Mulțumesc mult, mă bucur a descoperi un suflet sensibil, măgulită de apreciere.
Aţi reuşit să-mi aduceţi pădurea mai aproape, parcă simt miros de verde.
Mulţumesc pentru versurile astea superbe!
Expresivă poza” la sânul mamei natură” 🙂
Mulțumesc, un simbol al copilăriei fericite.
Ai reușit să-mi înseninezi dimineața… cum o faci dintotdeauna, dragă Potecuță!
très joli poème et jolie photo…Bonne journée
Vă mulțumesc mult!
Minunată odă a pădurii, parcă te ung la suflet versurile!
Mulțumesc mult, drag Suflet, și cuvintele tale mi-aduc o măgulire.
Când am plecat de-acasă luai pădurii dorul
Să nu-mi uit rădăcina, să nu-mi reneg izvorul…
Frumoase versurile tale. O seară minunată! 😏
Vă mulțumesc mult… o variantă destul de frumoasă, seară faină și Dstră.
Jos palaria ! 🙂
Vă mulțumesc mult!
Superbe versuri! M-au facut sa ma gandesc la copilarie 🙂
Seara buna Maria ,pupici!
Te îmbrățișez și eu cu drag, o seară plăcută!
Splendidă revenire, răsuflarea pădurii ne cheamă cu fiecare adiere de vânt, iar atunci când sufletul ni se deschide din nou suntem gata să ne întoarcem la puritate. Minunată poezie, cred că e din ce în ce mai clar că se poate vorbi despre suflet românesc. Vă mulțumesc pentru această suavă scriere, ați dat glas unor sentimente atât de profunde!
Vă mulțumesc cu inima, sunt măgulită de mesajul minunat, adus de Dstră pe meleagul acestui blog Tot respectul!
Și eu vă mulțumesc, mi-ați bucurat gândul și sufletul cu aceste rânduri și vă felicit că simțiți românește. O zi frumoasă și pe curând.
Cu mulțumiri pentru urări! O zi frumoasă!
Buna dimineata! Maria
Sa ai un weekend reusit!
Mulțumesc mult pentru urări, la fel, dragă Anuska!
Cu literă și vers, cu revenire simplă,
Cu freamăt de pădure vom rumega, o clipă,
Mesajul ce străbate din suflet ropotit,
Că rădăcina noastra sta-n codrul cel iubit!
Hristos a înviat! Frumos imi incep relaxarea cu niste versuri ce trec direct prin inimă. Va felicit. Seara frumoasa!
Adevărat a înviat! Încântată de aprecierea Dstră și versul frumos, dăruit acestui blog, Vă mulțumesc cu inima.
..cu drag și bucurie, vă îmbrățișez!