Poate…
Poate fila n-ar păstra răzorul,
unde-am semănat atunci speranța,
nici tristețea nu mi-ar fi izvorul
ce umbrește fulgului nuanța.
Poate nu mi-aș aduna surâsul
din îngălbenite foi, din dor aprinse,
ce-au păstrat, amar de vreme, scrisul
despre ochi cu frăgezimi de vise.
Poate azi n-aș invoca misterul
să-mi renască ploile de stele,
să-mi deschizi, ca pe un rai, tot cerul
brațelor, cu leagănul din ele.
Poate azi ți-e soarta fericită,
nu ai nici un vis de regretat
și-amintirea veche, nedorită,
nu mai e prilej de lăcrămat.
Dacă…, fie-ți visele rodite,
dragostea – sălașul de iernat,
aburește-n pătrățele-ngălbenite
amintirea unui dor neîmpăcat.
Astăzi viscolul dezbracă de rutină
ochii zilei ce au ațipit,
țin în palme mărturia plină,
visul de copilă… neîmplinit…
Un caiet, ce și-a trăit sorocul,
lacrimii dă frâu la alinat…
unde, oare-am încâlcit norocul?
vina mea e doar, că te-am visat…
Îi fac palmele un lan de căpătâi,
Luna-i, ca atunci, sporită-n fază,
ce miracol este dragostea dintâi…
prin atâtea ierni mai luminează…
10 februarie 2017 Maria Botnaru
Sursă imagine: google.md
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Très jolie poésie.
Belle soirée a vous
Vă mulțumesc mult, cu alese gânduri.
Frumos! Mi-a placut tare mult !
O seara frumoasa !
Mulțumesc mult, dragă Ileana, să ai și tu o seară minunată.
Très belle cette poésie. Bonne soirée et bon week-end. Bises ☀️
Vă mulțumesc mult!
Inca o data va multumesc pentru minunatele versuri. Vreau sa stiti ca eu inca incerc sa deprind arta rimelor. 🙂
Eu vă mulțumesc pentru vizită și apreciere, vă urez mult spor și realizări minunate!
Foarte frumoase versuri!
Încântată de apreciere, vă mulțumesc mult!
Pline de adevăr şi emoție versurile dumneavoastră. Le-am citit cu multă plăcere şi nostalgie.
Se zice că nostalgia ne consumă din energia prezentului, dar unde ne-am ascunde de amintiri? Cu prețuire pentru vizită și plăcerea de a mă citi. Mult spor!
Au adus nostalgie-n prag aceste versuri dar au bucurat nespus!
Minunat!
Încântată de bucuria ce ți-au generat-o și un pic tristă pentru nostalgia provocată, așa e viața, dar poate acest joc, între ele, o face mai frumoasă… cine știe… Cu recunoștință și mult drag, Potecuțo!
„Luna-i ca atunci”!
Va lumina toate amintirile .Şi va veghea vise !
Mi-e tare drag când mă inunzi dragă „doar verde” , cu căldura cuvântului. Mult spor!