Versuri noi: Ai grijă…

Ai grijă…

Ai grijă din ce rugă te topești,

Ai grijă cui deschizi sertarul cu lumești,

Ai grijă unde-ascunzi a fericirii cheie,

Ai grijă de scânteia din trupul de femeie,

Ai grijă, fără preget, când vrei să dăruiești,

Din clipele sublime aspiri și te hrănești.

 

Din clipele sublime aspiri și te hrănești,

Când iarna-ți cearcă focul cu vifore câinești,

De prunc îți este păsul, prea repede-a crescut,

Deși-ai trecut tot greul cu dragoste, ca scut,

Ai măcinări ascunse, c-ai fi putut mai mult…

Azi nu te mai căzni cu remușcări cărunte,

Ai grijă să accepți, cât ceru’-mi stă pe frunte.

 

Ai grijă să accepți, cât ceru-mi stă pe frunte,

Zadarnic te rănești cu gândurile crude,

Jelind-un dor, ca râul, ce nu se ogoiește

Și piatra ce-a uitat-o bătaia îți slăbește,

Atât de scurtă-i clipa-îngrelată de-așteptări,

Nu-ți risipi căldura-n regrete, remușcări.

 

Nu-ți  risipi căldura-n regrete, remușcări ,

Copiii-s bucurii pân’  peste așteptări,

Vor fi părinți și ei, vor învăța,  firesc,

Cât costă-un vis întreg din somnul părintesc,

Mereu să-i ocrotești…  e totul meu ceresc,

Prin ei întineresc, din ei te reînnoiesc.

 

Și peste-atâtea rugi, ce-n versu-mi năvălesc,

Cu grija cea supremă vreau să te măgulesc:

Ai mare grijă să iubești, veghează-a ta scânteie,

Tu, cât un pumn de mare, o inimă de mamă și femeie.

27 ianuarie 2017             Maria Botnaru

Anunțuri