Eminescu – punctul de plecare

Eminescu – punctul de plecare

2013-11-2117-01-03-e1385378473182-350x466

Când sufletul pornești a-ți destrăma,

supus de timp, de soarta neîmplinită,

îi umple-adâncul peste marginirea sa

cu vers de Eminescu ca aer, apă, pită.

 

Când nu mai are cine te-aștepta

la un final de drum sau la-început de cale

și nu mai sunt puteri ce-ar alina,

cu lacrima-i de vers îți stinge a ta jale.

 

Când venetici de limbă și de gând,

încearcă a hăcui străvechi hotare,

cu eminesciană armă, rând cu rând,

le-arată adevărul ce nu moare.

 

Și-n clipa, când vei fi prea fericit,

acasă cu-al tău neam, cu limba ta, maternă,

te-nclină la altarul Eminescu mulțumit,

căci de noroc ni-i dată scrierea eternă.

 

Să-l onorăm pe Eminescu neîncetat,

tezaur în perpetuă crescendo ca valoare,

în tot ce spirit românesc a prosperat,

e Eminescu punctul forte, de plecare.

 

15 ianuarie 2017        Maria  Botnaru

Sursă imagine: Google.md

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Eminescu – punctul de plecare

  1. Îi datorăm multe lui Eminescu, cine suntem noi azi ca popor, limba… Frumoase versuri!

  2. Georges 2679 zice:

    c’est très beau…bon dimanche

  3. Madi zice:

    Frumoase versuri. Și mi se pare remarcabil ca, în anul 2017, Eminescu încă mai poate servi că sursa de inspirație.

  4. anuska zice:

    Poetul meu preferat si nemuritor!
    te pup Maria ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s