Versuri noi: Chemări de vis(2)

Chemări de vis

„Visează!”, am scris cu verde crud odată

și m-au plouat chemările de vis, 

crezut-am că voi fi cea mai bogată,

când împliniri vor ninge-n Paradis…

 

Azi fulgi de nea rutină țes pe visele nebune

Și-o liniște matură pe suflet  mi-au întins,

Vâltoarea anilor așterne strat de brume

Pe tot ce-am botezat cândva „chemări de vis”.

 

„Chemări de vis”… un zâmbet  se deschide

ca lotusul, de adierea vântului surprins,

Și, melancolic,  creierul s-aprinde:

Atâtea amintiri pe suflet s-au prelins…

 

Părerile de rău mi le-nțelege luna,

Scurtându-i nopții calea spre abis ,

Cu soarele grăbit mă cert întruna,

Când pasul său mă smulge de la vis.

 

Dar viața-i viață, curge nesupusă,

Dând rănilor doar timp destul a le ierta…

Îmi domolesc visările, răpusă,

dar cu regret, căci a ierta este la fel cu a uita…

5 decembrie 2016      Maria Botnaru

sursă imagine: google.com