VERSURI NOI: Adie-a despărțire…

Adie-a despărțire…

sursă imagine: Google.md

Pe miezul bucuriei așterni subtil durerea,

Grei, spinii despărțirii îmi mistuie plăcerea,

Ca vântu’-agăț privirea de-o salcie-‘ncă verde,

Ca să-nu-ți văd plecarea, ce-n fir de iarbă fierbe.

 

A mare lene soarele alunecă prin  nori,

Cu primele semnale deja mă trec fiori,

În valuri văd tristețea pornită-a ofili

Și-n frunza, ce pălește,  în murmur a lovi.

 

Știu că nu-i prima dată, de ani m-ai învățat,

Oricărei bucurii sfârșitul e lăsat,

Peste puteri, splendoarea, din suflet, s-o destram!

Mi-e de copil dorința: să nu cobori din ram!

 

Adie-a despărțire…  seninul s-a-‘ngrelat

cu lanțuri de nori plini, ce-s gata de asalt…

Din ce vor năvăli scântei în ochiul, ce te plânge?

Și-i va tânji smaraldul cald, când, vară, te vei stinge…

17 august 2016       Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la VERSURI NOI: Adie-a despărțire…

  1. Presimtitele finaluri ne preocupa intr-atat incat ne bucuram mai putin de ultimele momente, frumoasele momente. Dar ce e trecator, precum vara,, e vesnic prin periodocitate.

  2. Aliosa zice:

    Weekend placut intregii familii ! 🙂
    Aliosa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s