O, RĂMÂI…

O, RĂMÂI…

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Mă doare și o frunză, de ploaie necruțată,

o lespede de piatră e pâinea aruncată,

ca iarba mă-ncovoi, când arșița lovește

și vântul, ca o talpă de timp greoi, strivește.

 

Port fruntea unui munte de ierni înzăpezită,

pe umeri duc pădurea vândută, hăcuită,

iar nori, țesuți din gheață, privirea-mi înfioară,

când fără nici o lege, greu, spicul îl doboară.

 

Mi-e lecție de viață un mic, trudit izvor, 

deși, ca picătura, și omu’-i trecător,

dar ce putere, Doamne, e-n unda-i fermecată,

că și-n pustiu răzbate răcoarea-‘mbalsamată.

 

Te port ca pe o taină, ascunsă-n colțișor,

sfidând atâtea piedici, urmez cu al meu zbor,

chiar de nu-ți dau odihna și pacea meritată,

copilule, din suflet, să nu-mi pleci niciodată.

 

 

Cu-atâta har și pace mi-e clipa luminată,

 dacă-n priviri mai port scânteia ta, sfioasă și curată,

iar când mă vor lăsa puterile luptând,

tu să-mi zâmbești: „Rămâi copil oricând!

4 iunie 2016       Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la O, RĂMÂI…

  1. Minunate versuri… ca un dans liber sub ploaia de vara!

  2. Îndemn, ca o rugă, de mare preţ. Minunat!

  3. Georges 2679 zice:

    beau texte et superbe photo…bonne journée

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.