LA PLIMBARE!
Indulgentă, astăzi ploaia iar săgețile și-a-ntins
și ne-a prins în fortăreață, o plimbare… doar în vis!
S-a-ntristat nepotul, duca este-acum plăcerea sa,
și-a pus geaca, chiar și gluga, fără pic de-a protesta,
Priceput, în cizmulițe, iute, s-a și încălțat,
de-abea țin în frâu un zâmbet: „La plimbare ai plecat?
Nu putem ieși din casă, ploaia ne-a luat cu-asalt,
hai să ne-așezăm la masă, avem cărți de colorat,
iar când norii se vor trece, vântul se va stăvili,
peste ploaia tristă, rece, soarele se va ivi.
Vom ieși atunci afară și ne vom plimba din plin,
curcubee-or prinde iară fruntea cerului senin.”
Drept răspuns un tropot aspru mi se ripostă pe dat:
„Nu mi-e frică de-un dezastru, eu am poftă de plimbat!
Hai, bunico, ia-ți umbrela, sunt sătul de așteptat,
eu sub ploaie cresc mai mare, cum mi-ai zis de-un ram uscat…”
Peste-a anilor pecete mi-am pus gluga și-am ieșit,
„La plimbare!” – a dat comanda plimbărețul meu iubit.
29 iunie 2016 Maria Botnaru
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Acest articol a fost publicat în
Copilărie - dulce poezie,
POEZIS. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 
Neînfricat – micuţul plimbăreţ!
Mulțumesc pentru vizită! La 2 ani toți sunt neînfricați! O zi minunată!
beau texte et superbe photo
Bonne journée
Mulțumesc mult!
să înceapă aventura! 😉
Ce frumoasă plimbare…!
Cu adevărat minunate clipe trăiesc alături de iubitul meu nepoțel. Mulțumesc pentru vizită și mesaj! Gânduri bune!
Bunicii sunt dornici de a mulțumi chiar și cele mai multe disparatos dorințele nepoților .. Timpul trece repede și este timpul să se bucure de nevinovăția lui.
Vă mulțumesc mult!