PĂDUREA FERMECATĂ
Mă-‘ntâmpină din an în an fantastic de frumoasă,
Florar, copilului hoinar, i-aduce pasu’-acasă,
Salcâmii-n glas de clopoței, își sună lin chemarea,
Și eu, docilă, mă supun, când slobozește floarea.
Fermecător, cu albul fir, e straiul său tivit
De timpul, care l-a trudit și-aici-a-ncremenit,
În liniștea, ce-o umple vârf cu pace și răcoare,
Plutesc, catarg fără de saț, prin marea de savoare.
De ceruri binecuvântată e vatra din Sărata,
Mânuța mea, demult, sădit-a pădurea fermecată,
Clipa, trăită-n oaza ei, izvor mi-e de lumină,
Fărâmi din sufletul de prunc s-au prins la rădăcină.
Încă de-atunci m-a copleșit cu aromele nebune,
Ca să-i duc dorul peste ani, tânjind a ei minune,
Și indiscret, am înfruptat din strugurii în floare,
Ca să port gustul fin, dulceag… ca prima sărutare.
Şi ce norocoşi suntem noi că putem poposi aici şi putem gusta din darurile de suflet de aici!
Mersi mult, mi-ai trezit lacrima cu aceste rânduri. Cu prețuire!
Bonsoir tu as mangé le raisin comme un baiser que d’amour TIGHI
L’amitié est un sentiment fort
Il est beau de la découvrir
Sur ton blog je peux lire tes poèmes , tes créations
Les messages de tes amis (ies)
C’est une appréciation forte
On peux y trouver toutes sortes d’amis Français ou étrangers
Quelle partage
Sur nos blogs on vit un monde de paix
Ce serait si beau que sur terre règne la paix règne
Passe une belle soirée , prends soin de toi
Bernard , bises
Port în inimă acelaşi dor ! Iar rădăcinile …
Mulțumesc !
Mulțumesc pentru vizită și mesajul de suflet.