VERSURI NOI: CHEMARE

C H E M A R E

În verde crud, mustos ai îmbrăcat chemarea,

În macii sângerii aprins-ai viu culoarea,

În cer senin, sublim mi-e înecată vatra,

Cu soiuri mii, de flori mi-ai presărat ograda.

 

Salcâmilor ai stors din ramuri nori-petale,

Cu albe, straturi lungi, țesut-ai a ta cale,

Pe teiul-adormit aprins –ai lumânări,

Firave și gălbui, pentru minuni de seri.

 

Și n-ai uitat de cântec, știi a mea slăbiciune,

Ți-ai pus în poala verde cântările pe strune,

Până și cucul, grav, mi-a numărat zelos

Mulți ani ce voi trăi în pace, luminos.

 

Cred, ai gătit  și marea în peruzea și soare

Și muntele se-ntreabă, de ce nu vine, oare,

Ci eu, legată sunt de-o palmă de pământ

Cu amintiri și vise, și-un simplu legământ…

 

Dar azi m-am prins ispitei, te așteptam la prag,

Să vii cu flori și cântec, vară, pe-acest meleag!

2 iunie 2016   Maria Botnaru