VERSURI NOI: Celor, ce ne-au zis străini…

Celor, ce ne-au zis străini…

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Uitat-ați voi, cu ifose de gazde mânioase,
Că rădăcinile ne leagă de-acest sat,
Că-n nopțile cu vifor sau ploiase
Fugim cu gândul tot la dragul hat?

 

Acolo ne-am născut și mult ne-apasă
Un dor de vatra care ne-a crescut
Și atunci, când moare cineva acasă,
Ne pare că suportul ne-am pierdut.

 

Nu ne-alungați din vatra strămoșească,
Chiar de norocul v-a ales pe voi stăpâni,
Vrem doar această oază să-nflorească,
Nu să ajungă-o matcă pentru spini.

 

Pe noi cărările ne-au dus în lume,
Iar vouă-n moștenire vatra vi s-a dat,
Dar cu sfințenie rostim același nume,
Unde copilăria fiecare ne-am lăsat…

 

Păcat ar fi să ne numiți pe noi străini,
Străini sunt oamenii ce vatra și-au uitat,
Iar cei de se întorc la pragu-i și bătrâni,
E-un semn, că ei de-acasă n-au plecat!

 

Cu doruri grele ne-a legat, cu amintiri,
Absențe lungi, și-n vis, ni le-a certat,
De-aceea nu ne declarați nicicând străini,
Purtăm în os, ca voi, același lut din bătătura-‘cestui sat!

28 mai 2016 Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: Celor, ce ne-au zis străini…

  1. Georges 2679 zice:

    très belle poésie…Bon dimanche

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s