SÂNGELE, CE NU SE VA FACE APĂ NICIODATĂ!

SÂNGELE, CE NU SE VA FACE APĂ NICIODATĂ!

(204 ani de la prinul rapt al Basarabiei, 16 mai 1812)

CIMG5959-900x444

Marele istoric Nicolae Iorga a scris:

„Fără conştiinţă era clasa boierească a Moldovei din anul 1812, călcând astfel datoria oricării clase dominante, de a cuprinde şi exprima toate amintirile, toate speranţele, tot dreptul, toată mândria şi onoarea unui popor. (…) Un steag nu fâlfâia în aer şi o oaste nu stătea supt arme. Moldovenii, de multă vreme încă, nu mai aveau voie să se lupte, căci ţerii lor nu-i trebuia altă apărare decât a stăpânilor cari erau să o vândă. Era o greşeală, o mare greşeală, mai mare şi decât a boierilor setoşi de stăpânirea străină. Un popor se poate ridica însă totdeauna peste greşelile sale, atunci când ele n-au produs viciile care străbat adânc în fiinţa lui şi-l distrug. Peste greşeli ca aceea de atunci, să căutăm îndreptarea unei pierderi care nu poate să fie veşnică.”

Prea dureroase se resimt azi consecințele greșelilor comise cu sute de ani în urmă, viciile lor  au pătruns adânc în sufletele românilor din Basarabia, așa cum preîntâmpina și marele istoric. Nu avem o limbă la fel de pură, de moale, duioasă, melodioasă, ca în Țară, a pătruns metalicul rusesc în sonoritatea ei, am împrumutat multe cuvinte din limbile cu care am fost nevoiți să comunicăm, suntem săraci în cunoștințe de istorie, literatură și cultură românească, cu care se mândrește Țara, nu suntem, ca frații emotivi și creativi, avem un fel de jenă în a ne afirma, picurată în creier  ca un medicament pentru a ne zomba și transforma în robi ascultători, nu știm să ne mândrim cu talentele noastre…  și multe ne- ar fi  minusurile, la care se muncește cu sârg, pentru că a crea conștientul patriotic e mult mai ușor, decât a-l schimba…

Dar, așa cum sântem la moment, plini de „vicii”, de care, în mare parte, nu purtăm vină, ne-am păstrat esențialul, de care are nevoie un popor: mândria că suntem români, dragostea de limba românească și dorința de reîntregire. Da, ca în orice societate, se mai găsesc și elemente șovăielnice, dar credeți-mă, și tăvălugul a fost aspru, s-a lucrat serios, unde calcă ursul, rămân urme adânci, cu atât mai mult, că și-a adus și „rudele” aici, trebuiesc și ele cumva „convinse” și la acest capitol e o muncă de loc ușoară… 

O persoană pe Facebook m-a bombardat într-o zi în formă  agresivă,  că nu merităm ajutor, că copiii noștri vin la studii în România și vorbesc rusește. Sigur, fără-ndoială, e oribil,  înadmisibil astfel de comportament, dar ei, e părerea doar a mea, o fac din faptul că nu cunosc limba română în toată plinătatea ei și atunci când încearcă a-și exprima gândurile, sunt luați în derâdere, de multe ori li se zice țărani ș.a.m.d.  Am întrebat  interlocutorul: „Ce părere ați fi avut, dacă vorbeau engleză sau franceză?” Fiica mai mare a făcut liceul la Drobeta Turnu Severin, fapt pentru care rămân pe veci revunoscătoare Țării, căci pe atunci a fost cu adevărat o evadare din prizonieratul rusesc. Este vorba de anii 1995-1996. Am condus grupul de elevi eu și datorită prezenței mele și atestatului cu note excelente, a fost repartizată în clasaIX, altfel risca să mai piardă un an, că așa se practica pe atunci. Totul mi se părea perfect, dar după finele clasei a IX, fiica insista s-o iau acasă, fapt care m-a derutat complet și pentru că sunt o luptătoare, i-am spus: „Ai intrat în horă, joacă!” A ascultat, a susținut bacul cu 9, 65.  Poate a vorbit și copilul meu rusește în vreo situație, dar vreau să zic, că acum, când îi aud cât de frumos vorbesc româna, mi se umple inima de mândrie și recunoștință pentru ajutorul acordat. Și nu văd nimic grav, dacă copilului i s-ar face o observație părintească, binevoitoare, că, de, suntem frați și ne susținem, ne ajutăm, nu ne învinuim.

Nu, nu dau vina pe ocupație la nesfârșit, dar acest sistem continuă să aducă tot ce e mai nedemn pentru creierul în creștere, ne ține, prin toate mijloacele existente, dependenți de el:  vize, ajutoare bănești, sponsorizare, parteneriat în afaceri, piață de desfacere, biserică,  or  nu e secret, că cea mai grea luptă e cea pentru sufletul omului.

Aș mai remarca,  că locuiesc în orașul Tighina, unde rușii au dominație deplină și  unde pot număra pe degete patrioții români, care zi de zi luptă pentru a menține lumina aprinsă a spiritului românesc într-o școală româneasă, în care  studiază peste 600 de copii români și care a fost silită să încheie un contract de activitate pe teritoriul așa numitei transnistria, care de facto e o republică rusească, cu administrația locală. Aici mi-au învățat copiii, aici au supraviețuit tuturor încercărilor și credeți-mă au fost destule.  La o întrebare simplă în transportul public, rostită în română, poți primi o înjurătură… asta în cel mai bun caz, dar mereu mă chinuie întrebarea:  „Dacă plec și eu, și ceilalți…?”  Tristă situație… un singur lucru mă bucură acum, că familiile rusești migrează pe un cap către patria sa dragă și auzindu-i cum își iau rămas bun, le urez în gând: „Doamne, ajută-i să nu se răzgândească…” Dar mai trist e faptul, că nici românii basarabeni nu se grăbesc a-și face cuib în acest oraș pitoresc, unde Ștefan cel mare a ridicat cetatea Tighina.  

Lung și încâlcit este șirul de neajunsuri, lacune, piedici și opinii… dar cert este un adevăr incontestabil:

A VENIT TIMPUL DE CORECTAT GREȘELILE TRECUTULUI!

ÎN NUMELE CELOR CARE URMEAZĂ A PĂSTRA CU SFINȚENIE NEAMUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ SĂ FACEM REÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC!

Știu că e un proces anevoios, dar dacă Siberia nu ne-a frânt rădăcinile românești, dacă acest regim nu ne-a distrus complet, VOM REUȘI!

CU DOAMNE AJUTĂ! 

Sursă foto: internet

16 mai 2016       Maria Botnaru

Reclame
Acest articol a fost publicat în ȘTIREA ZILEI și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la SÂNGELE, CE NU SE VA FACE APĂ NICIODATĂ!

  1. Adrian zice:

    Felicitări pentru tot ce ai făcut pentru a păstra identitatea românească, pentru lupta pe care ai dus-o astfel încât copiii tăi să simtă și să vorbească în LIMBA ROMÂNĂ! Tot respectul pentru cei ce rezistă în Tighina și se luptă cu „ocupația” sovietică. Din păcate, aici în România nu avem conducători pe măsura înaintașilor, nu avem elite în sfera politică cu respect pentru neam, pentru țară, pentru limbă. Aceste cuvinte nu trezesc nimic în ei, doar banul și puterea le rezonează în piept.

    • Mulțumesc mult pentru vizită și cuvinte pline de căldură… Sunt optimistă, în tinerețe îmi imaginam cum va avea loc reîntregirea, acum mă rog măcar copiii mei să ajungă a o trăi. Cât trăim, sperăm! Cele bune!

  2. Tot respectul pentru felul cum scrieți, frumos, motivat și cu suflet profund românesc. Dooamne ajută !

  3. ecoarta zice:

    Ciudată, dureroasă, greu de înţeles şi acceptat istoria acestor pământuri şi oameni! Vă admir pe toţi cei care vă luptaţi pentru unica şi adevărata patrie, cea din inima noastră, patria limba română! Poate, cândva, vom învinge! DOAMNE-AJUTĂ!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.