PROZĂ: MEMENTO MORI!

MEMENTO MORI!

Imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Limbută din fire, fapt care a ajutat-o în multe împrejurări, dar a şi împiedicat-o de şi mai multe ori, nu mai putea să-şi stăpânească firea. Azi era în albia ei şi refuzul şoferului de-a-i oferi un loc  în microbuz,  o ațâță la culme.

– Măi Sergiu, tu ştii că am tăiat ultimele găinuşe şi dacă nu le vând mâine, ce mă fac cu ele?

– Găini, ouă, brânză, făină…? De câte ori v-am preîntâmpinat, nu aveți voie să treceți frontiera cu asemenea produse. Iarăşi o oră de scandal la vamă…, nu am locuri pentru scandalagii, nici nu mă ruga!

Dar limba ei pornise a ataca ca o artilerie grea şi bietul şofer n-o mai putea acoperi cu nici un argument…, o luă uşurel de spate, că era o mână de femeie, josuță şi plăpandă, dar spurcată la gură, cum se  zice în popor, o împinse din salon afară.  Atâta a fost de ajuns, ca să audă și administrația gării, de unde veni în grabă un funcționar, care o trimise pe femeie  după bilet,  iar soferul se alesese cu o mustrare scurtă.

– Doamnă LIdia, care n-ar fi consecințele, nu-mi asum nici o raspundere…

– Măi Sergiu, tu ştii că eu am o fată frumoasă şi poate-mi devii ginere, ca să pot şi eu circula mai des la Bucureşti…

Nu termină replica, pasagerii izbucniră în hohote de râs, cea ce însemna că conflictul a fost aplanat şi părțile beligerante erau împăcate.

Drumul de la Chişinău până la Leuşeni, unde se afla punctul de trecere vamal al Republicii Moldova, era în stare  bună.O toamnă nemaipomenit de frumoasă le delecta ochii cu cele mai frumoase culori. Pasagerii erau absorbiți de feeria codrului, de mana tomnatică, de strugurii chihlimbarii cu bobițele măşcate coapte, în care soarele își oglindea razele. Drumul şerpuia, microbuzul plutea, ca o pasăre uşoară, ce se pregăteşte să se rupă de la pământ. Șoferul, din când în când, privea în oglindă pasagerii cu un regret fățiş, că nu i-a reuşit s-o alunge pe măhălăgioaica, care, parcă special,  îl irita, turuind, ca o moară stricată, tulburând liniştea, de care, probabil, avea nevoie nu numai el. Lucrând de vre-o 10 ani şofer pe această rută ştia el cum trec moldovenii vama, dar mai ales doamna Lidia… o presimțire se cuibărise în suflet ca un junghi şi începuse a-l măcina.

Grănicerii moldoveni n-au coborât pasagerii cu bagajele, i-au poftit să treacă prin sala de control doar cu paşapoartele, Sergiu a prezentat documentația de rigoare pentru a trece frontiera şi,  mulțumiți, inclusiv dna în cauză, au ajuns la vama Albița. După ce s-au verificat actele, vameşul a comandat:

– Bagajele la control!

Pe masa de control au apărut geamantane, sacoşe, genți mai mari sau mai mici… parada o încheiau două torbe pântecoase, cusute dintr-o pânză de camuflaj, special pentru a fi rezistente la greutăți. Dna Lidia nu le putu ridica de una singură, deacea o rugă pe prietena sa de „afaceri”, Elena,  s-o ajute.

– Ce ai doamnă în „țuhalii” aceştea?- întrebă calm vameşul.

– Ei, ce poate să încapă într-o torbiță? … Un calup de brânză, fasole, vre-o două găinuşe, făină, hrişcă, mălai… – supusă, lămuri femeia.

– Şi în a doua torbiță, – accentuă inspectorul, –  ce a încăput?

Dna Lidia se uită pieziş la el şi enumeră aceeaşi listă, doar în altă ordine.

– În afară de această doamnă toți vă puteți aranja bagajele, iar mata scoate tot ce ai din aceste  „torbițe”.

– Apoi scot, cum să nu scot! Iaca 20 de oua, le-am pus în cutie, că, ştiți,  drumul e lung, dar sunt proaspete, să nu credeți… am găini… Astfel orice produs, expus la vedere, era însoțit de o informație prețioasă despre proveniență şi termenul de valabilitate… Limba ei se mişca cu aşa viteză, încât inspectorul vamal nu reuşi să pună nici o întrebăre, dar cu tact şi răbdare supremă aşteptă să fie scoase toate produsele.

– Dumneata faci comerț în România cu produse alimentare?- o întrerupse inspectorul.

Răspunsul a fost însoțit de semnul crucii:

– Ce fel de comerț, Doamne, Doamne… am şi eu nişte rude lângă Ploieşti, merg pe ospețe şi cum se zice pe la noi nu mă pot duce cu palma goală, nu mă vor înțelege…  comerț…  parcă putem noi să facem, eu sunt de la țară… cea ce îmi rămâine în gospodărie, mai fac şi eu câte o pomană… –  gura ei nu avea odihnă.

„Discuția” se lățea şi se îngroşa… femeia o ținea morțiş, că merge pe ospețe… Nici inspectorul sanitar, ce-şi exercita funcția în acea zi, nu reuşi să oprească această moară stricată…

Pasagerii bombăneau nemulțumiți de pierderea timpului, şoferul fuma țigară după  țigară…

Femeia încercă ultima armă din arsenalul său – începu a boci în cuvinte, de parcă era la înmormântarea celui mai drag om din viața sa…

A dat a lehamete lucrătorul vamal, şoferul a supt cu ciudă ultimul fum din țigara fumată…

Doamna Lidia, de bucuria victoriei, a trecut la înălțarea în slăvi a cerului, care o ajută la fiecare greutate…, a umflat câte o sacoşă pe rând, de parcă erau pline cu pene, şi le-a dus până la locul pentru bagaje.

Călătoria continuă, dna Lidia, triumfa, mulțumită,  puneau cu prietena ei la cale când şi unde îşi vor realiza marfa, urma să ajungă la Ploieşti, unde de obicei aveau clientelă concretă.

Printre pasageri se afla şi o mamă cu un îngeraş de 6 anişori, care, dacă n-ar fi dorit să doarmă pe scaunele din spate, ar fi fost trecut cu vederea de unii călători.

Pentru că acele locuri erau libere, mămica, cu multă grijă, şi-a aranjat odrasla acolo, închipuindu-i din vestă și o pernuță.

Era trecut de ora 22, majoritatea pasagerilor căzură pradă somnului, dar nu doamna Lidia, care încă nu încheiase o poveste, auzită  de curând de la vreo cunoscută. Căscatul îi întrerupea şi ei firul gândului.

– Of, de s-ar scula copilul din spate, să fur şi eu un pui de somn, că sunt frântă de drum…

Elena o privi nedumerită:

Pănă la Ploieşti mai e vre-o oră, facem duş, apoi dormim până dimineața.

– Ei, – a contrazis-o Lidia, – până la Ploieşti mai e să ajung!

– Mami? -a dat glas copilul, – vreau la tine!

Doamna şi-a luat copilul, iar dna Lidia s-a aranjat în acel loc, doar cu capul pe stânga, răsuflând adânc, fericită de această ocazie.

Şoferul o urmări în semiîntuneric, uimindu-se de neastâmpărul acestei firi.

Poate trecură cele 20 de minute de care avu atâta nevoie dna Lidia, pentru a se prăvăli în somnul de veci, când şoferul țipă:

– Murim! – Şi încercă să vireze de pe şosea, dar un camion atinse rutiera, aruncând-o în câmpul gol… Lovitura venise pe aripa din spate a rutierei, tocmai în locul unde se afla capul dnei Lidia. Şoferul camionului adormise la volan…

Sărmana femeie… iată unde se grăbea! Nimeni din pasageri nu suferise grav, doar dna Lidia ajunsese la ultima destinație la  cei 4o și ceva de ani.

 A fost înmormântată pompos, căci avea pe ce, un palat și o gospodărie aranjată cu de toate…

Bine ar fi măcar din când în când să ne amintim de dictonul: „Memento mori!” și să ne mai mulțumim cu puținul pe care îl avem… Cine știe care ar fi fost soarta acestei femei zbuciumate, dacă ar fi observat semnele, ce i le arăta providența și ar fi renunțat la călătorie. Nu, nu cred în magie, dar până azi nu-mi pot explica faptul, că copilul a fost mutat din acel loc doar cu o bucată de timp înainte de accident… 

13  martie 2016      Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în PROZĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la PROZĂ: MEMENTO MORI!

  1. Georges 2679 zice:

    Bon dimanche….Bisous

  2. bernard25 zice:

    Bonsoir JEUNE FILLE
    Le Bonheur est une plume
    La plus légère qui soit
    Jamais assez belle pour toi
    Ma Plume je la partage avec toi
    Le Bonheur se cueille comme une fleur
    Il faut prendre soin avec précaution
    Il faut attention que celui-ci ne se fane pas
    Par ces petits mots de Bonheur
    Passe une agréable soirée
    Prends bien soin de toi
    Bises , Bernard

    Je t’offre un petit café ou tisane

  3. Mala zice:

    Nebanuite sunt cele…nestiute!
    Dincolo de inteles si morala, e o bucatica de proza de suflet, scrisa asa cum doar Maria stie sa scrie.

  4. Mulțumesc mult, Mala dragă, pentru aprecuere. Să ai o săptămână minunată!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s