VERSURI NOI: D O R I N Ț A

D O R I N Ț A

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Lasă-mă să-ți apăr trupul de tristețea ce îngheață

Cu-a mea vrajă, agonie, ce topește griji și ceață,

Lasă-mi pulsul să se-ascundă sub pieptarul somnoros,

Cu pudoarea ce apasă să mă cuibăresc în os.

 

Lasă-mă în cotropire să-ți tresalt pleoapa rece,

Ce spasmată de durere, să nu vadă cine trece,

Și-a săpat izor în ochiu-ți și n-are puteri să-l sece,

Și pe toți delaolaltă cu stângaci dispreț  petrece.

 

Nu masca dulcele buzei, coperind-o-n rujul verii,

Țepenită-ntr-o grimasă, c-ar gusta un nou sărut,

Lasă-mă cu val fierbinte să-i scot cleștele tăcerii

Și-n extazul unui zâmbet să erupă-al său tumult.

 

Lasă-mă să te fac vie, nu mai poți trăi-n trecut,

Să-ți aprind focul în vatră  cu-n prier de început,

Să te scol către lumină din mormântul unui stres, 

Mâine, poate-ți rupe ața… și ploua-va cu revers…

 

Of, dorință, tu dorință, lacomă de fericire,

Nu e cântec, nu e zâmbet, nu e viață, nu-i iubire!

Ning chindiile vieții, melancolic simt  parfumul

Și iubirea efemeră ți-a lăsat în mine scrumul.

 

Nu mai scotoci în trupu-mi locul pentru agonie,

Dacă nu vii din iubire, pari,  grotescă,  nebunie!

9 ianuarie 2016                   Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.