VERSURI NOI: ȘIRAGUL DE PERLE

ȘIRAGUL DE PERLE

perle

Grele, parcă-ar fi de gheață, amintirile rebele

Se întind în lung de ață, de la tine lanț de perle,

Să le-agăț… refuză mâna a le-atinge, sunt prea reci…

E o iarnă și-amintirea, nu-i ușor prin ea să treci…

 

Le-am primit ca o podoabă, ce visată s-a dorit,

Nu știam, că într-o zi vor fi semn că ne-am iubit,

Iar în brațele mâhnirii, când speranțele-or muri,

Cu magia lor curată și de boli mă vor feri.

 

Nu știam că, mici și albe, vor da ochiului sclipire,

Doar când în oglinda-i clară va fi multă fericire,

Și mă fascinau cu șarmul, agățate la ureche,

Fiind unicele pietre ce se poartă în pereche.

 

Azi, porniți  în amorțire, sunt și ele-’nstrăinate,

Palide din despărțire…  par atât de-’ntunecate,

Să le port… cu o răceală se lipesc ca de-o străină,

Să le-arunc… seacă puterea-mi sub fiori din a ta mână…

14  decembrie 2015         Maria Botnaru

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: ȘIRAGUL DE PERLE

  1. Mă uluieşte forţa creatoare! Din nou, la numai câteva zile o nouă poezie frumoasă şi plină de trăiri. Felicitări!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.