VERSURI NOI: Iubire, iubire…

Iubire, iubire…

„Iubire, nebunie ești celui înțelept…”

 din „PSALMUL DINAINTEA DENIEI” de  Dumitru Ichim

imensitatea iubirii cu maria botnaru

Tu, apogeu de simț, când mintea se adapă

Din îngerescul vis cu plinul, mult prea plin,

Când inima palpită, bătaia-n vers  tresaltă,

Gândești, că mierea-ți dulce se va-neca-n venin?

 

Din van dezlănțuită, deschizi cărări în ceruri

Atunci, când tot  pământul de beznă e orbit,

Când peste-a ta vâltoare o iarnă-așterne geruri,

Incandescenta-ți  lavă,   e cine-a priponit?

 

Și ba ne prinzi cu zorii, ori pedepsești cu norii,

Încât momiți, ca pruncii, îți cerem infinit,

Până în clipa aspră, când  expirând vaporii

Din ultima suflare,  ce-i semnul de sfârșit.

 

O, voi, ce azi vă credeți, că i-ați gustat din cupă,

Voi, efemera-i boare văzut-o-ați  deschis,

Cum poate fi eternă  simțirea-i de nălucă,

Când o iubire mare l-a răstignit pe Cris?

 

Ne duci la nebunie, o știe  înțeleptul,

O ultimă speranță de luptător învins!

Cum poate fi de șarpe, buza ce-a fost lipită

De a mea răsuflare in seri de paradis.

 

Cine deține dreptul  a se numi martirul,

Ori eu că l-am iubit, ori  el că m-a  trădat?

Ce mână poate prinde. dezlănțuit, zefirul?

Cum poți să-ncarci balanța cu ce n-a existat?

8 februarie 2015           Maria Botnaru

Reclame
Acest articol a fost publicat în POEZIS și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la VERSURI NOI: Iubire, iubire…

  1. Mala zice:

    Divina slova! Plecaciune!

  2. Mă înclin cu admiraţie. versuriel tale sunt picături de suflet ce induc cititorului ca stare povestea de iubire copleşindu-l. Compoziţia este solidă, aşa cum numai poetul maturizat în arta lirică reuşeşte să se exprime. Regăsesc în poezie filozofia iubirilor trădate, iar versul este ca un cântec.
    Este una dintre cele mai frumoase poezii ale tale, draga mea prietenă Maria . Sunt atât de mândră că mă pot numi astfel !. Este o onoare pentru mine, şi un balsam pentru sufletul meu de român care simte la fel cu sora-româncă de peste Prut.

    • Mulțumesc mult, draga mea soră de sânge românesc, talentată autoare de poezie de suflet. Ești norocul poeziei mele, o apreciere atât de profundă nu mi-a scris nimeni. Vibrația pe care o trăiești pe marginea celor scrise de mine, cu aceeași intensitate, pe care o dau cuvântului, mă topește până la lacrimi și mă face fericită din cea ce realizez. Îmbrățișări! Și să ajungem a ne vedea într-o Românie Unită!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.