VERSURI NOI: PROBA TIMPULUI

PROBA TIMPULUI

Signature

Mi-aplec umbra pe-a ta față, foaie albă de hârtie,

O ispită înțeleasă, leacul meu de insomnie,

Mă faci iar să prind condeiul, să înșir pe al tău hat,

Curioasă și avidă,  să-mi știi gândul frământat.

 

Cu pleoape obosite brăzdez fața ta cuminte,

Semănând, ca și plugarul, rândurile de cuvinte

Și îmi pari imaculată, când ți-aștern o bucurie,

Dar pălești, posomorâtă, de condamn o nerozie.

 

Vie, parcă-ai avea suflet, mă grăbești  în mare spor,

Prinzi din zbor orice silabă, când de prunc îmi este dor,

Te-ncovoi, ca de-o povară, când pornesc a suspina,

Că mi-e neamul în pericol și nu-s minți pentru-a-l salva.

 

Și de toamnă, și de frunză, și de puiul cel de cuc,

Și dezastrele globale –  toate-n câmpul tău le culc,

Dar mă domolește albu-ți cu puterea de-a ierta

Și-mpăcată cu destinul, îmi las fruntea-n poala ta.

 

Din ce ram de frunză verde ai venit pe masa mea,

Să-mi ademenești o urmă, poate,  pentru cineva?

Ca-n final, să cad sleită peste brazdele de scris

Și s-adorm iar fericită… la chemarea ta m-am prins…  

 

În culcuș de leagăn dulce mi-așezi mâna îngrelată

Și-ntinzi răsuflarea caldă pe-a ta coală-mpovărată…

Știu, prin ani, îngălbenită, o pecete-a mărturiei,

Vei păstra și noaptea-n care mi-ai tors firul poeziei.

 

18 septembrie 2015          Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: PROBA TIMPULUI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s