Momentul lacrimii
Nu-mi stinge nici o lacrimă,
de nu le vărs acum,
o suferință maximă
mi-ar face fruntea scrum.
Pierdută, cea de ieri,
n-o condamna grăbit,
ea, arșița de seri,
ușor mi-a domolit.
Atât cât sunt fierbinți,
nu mi le ogoi,
lipsiți de suferinți,
știu, ochii-ar împietri.
Le lasă-n voia lor,
să curgă-n râușor,
că-n ochiul, plin de dor,
demult port un izvor.
12 martie 2015 Maria Botnaru
Wonderful poem-.-
Mulțumesc mult!
Poezia este minunată, dar eu îţi doresc să ai doar lacrimi de fericire pe obraji! Cu dragoste de soră te îmbrăţişez!
Și eu îți răspund cu o îmbrățișare de soră, mulțumesc mult, să dea Domnul împlinire!
Pobresita ella, la dejao er novio…