VERSURI NOI: Momentul lacrimii

Momentul lacrimii

imensitatea iubirii cu maria botnaru

Nu-mi stinge nici o lacrimă,

de nu le vărs acum,

o suferință maximă

mi-ar face fruntea scrum.

 

Pierdută, cea de ieri,

 n-o condamna grăbit,

ea, arșița de seri,

 ușor mi-a domolit.

 

Atât cât sunt fierbinți,

nu mi le ogoi,

lipsiți de suferinți,

știu, ochii-ar împietri.

 

Le lasă-n voia lor,

să curgă-n râușor,

că-n ochiul, plin de dor,

demult port un izvor.

 

12 martie 2015  Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la VERSURI NOI: Momentul lacrimii

  1. Poezia este minunată, dar eu îţi doresc să ai doar lacrimi de fericire pe obraji! Cu dragoste de soră te îmbrăţişez!

  2. Silvia zice:

    Pobresita ella, la dejao er novio…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.