VERSURI NOI: CHEMAREA PĂDURII

 CHEMAREA   PĂDURII

imensitatea iubirii cu Maria Botnaru

Răpusă-i pădurea de-al iernii greu scâncet,

De gerul prea aspru, sălbatic și crâncen,

De lupii flămânzi, ce în urlet plângeau,

De vânturi cu săbii, ce somnu’- rupeau.

 

De vifor cu sulițe grele-înarmat,

Ce fluier cioplea din ramul de fag,

Pe brazi coborând în straiul bogat,

Din corn și stejar, tocmindu-și toiag.

 

Trezită din somn, fără-un verde covor,

Pădurea așteaptă-un semnal de izvor,

Să-și scuture ramul de-a iernii urgie,

Să tulbure seva și muguri să-nvie,

 

Și uite-o cu fruntea-înălțată spre soare,

În nori de parfum se desfac lăcrămioare,

Atent, grațioase, pășesc căprioare,

Tresaltă, sfioase, în zbor aripioare.

 

Încet, cu gest magic, ridică bagheta,

Prin imn primăverii vestește planeta:

Trezire, înverzire, inflorire în pace!

Pădurea ne cheamă: „Porniți-vă-ncoace!”

 

Și nu mai rezist, chemările sună,

Din vis mă răpesc în noaptea cu lună,

Un abur de muguri odaia inundă, plutește…

Și verdele crud, în ochii deschiși, înflorește…

 

11 martie 2015       Maria BOTNARU

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.