VERSURI NOI: CÂT IUBESC – TRĂIESC!

CÂT IUBESC – TRĂIESC!

Imensitatea iubirii cu maria botnaru

Atât trăiesc, cât sunt iubită,

În plete cu parfum de lăcrămioară,

Pământu’-n lung și-n lat, neobosită,

Măsor cu pasul zvelt, de căprioară.

 

Atât visez, cât sunt dorită,

În nopți senine-ajung la Ursa Mare,

Iar zilele,-necate-n dor, mă fac vrăjită,

Când verdele din ochi se scaldă-n soare.

 

O primăvară, rodnică-n simțiri,

De când te știu, iubire, așterni în cale

Și-mi fascinezi oglinda din priviri

Cu muguri copți a gingășii florale.

 

Și nu-mi dai frici, ce prevestesc

Cărunt sfârșit în capăt de cărare,

Cât mai iubesc, cât mai doresc,

Îmi umpli clipa cu savoare și culoare.

 

Un singur gând, accept prea rar,

Dilema ce îmi prinde sufletu’-n răcoare:

De n-ar fi fost iubirea marele ei dar,

Această viață ar trece seacă, ca o boare…

 

Copii mi-ai dat, să aflu dorul părintesc

Și, înțelept, ocrotitor, un umăr bărbătesc,

Îmi ține sufletul, iubire,  în jarul tineresc,

Doar arhiplin de tine simt că-l stăpânesc!

 

10 martie  2014         Maria BOTNARU

Acest articol a fost publicat în ALBUM PERSONAL MARIA BOTNARU, POEZIS și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: CÂT IUBESC – TRĂIESC!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.