SPRE PARADIS…
Țin calea-n Paradis, supremă fericire,
Ireversibil, timpul mi-apropie oprire,
Minunile celeste conduc a mea gândire
Şi Domnului, stăpân, încredințez menire…
Vreau un izvor de poezie-n larg de undă
Și muza-n codrul verbului m-ascundă,
Vreau zori cuminți, cu firea împăcată, ogoită,
Iar clipa-și afle rostul ei, de împlinire stăvilită.
Mi-e hărțuită talpa pe al Țării prag
Şi sufletul dă-n clocot de maternul drag,
Orice-împlinire-o storc din stânca veşniciei,
Iar fericire-i scurtă, pământească, strop de armonie…
Ştiu, Doamne, tu mi-ai hărăzit zidirea
Şi din credință-am īnsuşit deplină dăruirea,
O calea mi-ai ales spre Paradis – iubirea,
Iubesc și-adun, cu picătura, nemurirea…
14 octombrie 2014 Maria BOTNARU
IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU 