VERSURI NOI: PLUGARULUI

P L U G A R U L U I imensitatea iubirii cu maria botnaru

În asfințit, cu palmele crăpate,

Încinse-s coarnele de plug, 

Pe brazde proaspăt semănate,

Pentru un bob te arzi pe rug.

 

De zori sătulă ți-i privirea,

Cu spicul greu, ești norocos,

Doar  primăveri îți  cere firea,

Când gerul iernii roade-n os.

 

Nu știi ce îți vestește luna

Cu arșița te judeci aspru,

În miezul verii-ți vezi cununa:

Belșug de aur sau dezastru.

 

Pe munca-ți duci o lume-ntreagă,

În sânge-i grija de țărâne,

Plugar, stăpân pe-a vieții vlagă,

Pe darul sfânt – hrinca de pâine.

 

Mai lesne astăzi dai poruncă,

Din cai de fier tocmit-ai  slugi,

Dar palmele au spor la muncă,

De-n suflet porți senine rugi.

10 februarie 2015     Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.