R Ă S P U N S U L
Nici vorbe nu găsesc și nici dorință,
Par amintirile izvor secat demult,
Am îngropat regrete și a mea căință
Sub piatra de la moară, martorul tăcut.
Demult trecutul nu-l mai scriu cu lacrimi,
Mi-s ochii astăzi împânziți de al tău dor
Și când oglinda lor sclipește-n patimi,
Le zici că poartă-un șarm multicolor.
Și lumea e neghioabă, când întreabă:
„Ce știi despre pierdutul tău trecut?”
Le-aș pune gândurile, ca la piață, pe tarabă,
Dar ochii fericiți le povestesc mai mult.
Doar timpul e cu leac de clipa trecătoare,
Trecutul mi-a rămas-n al vieții labirint,
Zadarnice-amintiri și vorbe de rigoare…
Citiți răspunsul clar în ochii, ce nu mint.
13 februarie 2014 Maria BOTNARU
