SOSIA LUI STALIN

 SOSIA LUI STALIN

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARUÎntr-una din nopţile lunii august 1935 lângă o casă particulară din oraşul Viniţa s-a oprit un automobil negru. Din el au ieşit trei ofiţeri ai serviciului securităţii statului. Aceştea nu au venit pentru al aresta pe următorul agent al serviciilor străine, metodă care devenise„tradiţională” şi nici percheziţie nu s-a facut în casa respectivă. Cu toate acestea, militarii i-au propus să-şi ia rămas bun de la familie. Prin ce putea atrage atenţia cechiştilor un om obişnuit, un modest contabil?

După mai bine de trei decenii, în anul 1963, acest om povestea studenţilor Academiei Militare „Felix Dzerjinschi”, care atunci se aflau la practică în Kazahstan următoarele:

„Eu semănam cu Stalin ca „două picături de apă”. Vă rog să priviţi portretul. El a arătat reproducţia cunoscutului portret…Fiecare care vede această imagine, crede că în faţa lui se află portretul lui Stalin. Chiar şi acel prostuţ pictor, care a executat lucrarea tot aşa se gândea. Dar pentru acest portret nu a pozat Stalin, ci eu.”

Acemănarea excepţională  cu Stalin i-a schimbat viaţa modestului contabil Evsei Liubiţchii. După două zile de la despărţirea de familie, el deja se afla la o vilă guvernamentală situată în regiunea Moscovei, fiind deservit de trei servitor, care nu răspundeau nici la o întrebare, creînd impresia că sunt surdomuţi.

Liubiţchii nici nu ştia ce poate să mai însemne această situaţie. Apoi a venit o brigadă întreagă de frizeri, mari specialişti în machiaj, croitori şi alţii. Sosia lui Stalin povesteşte: „ Fără multe explicaţii ei s-au apucat de treabă şi în cele din urmă m-au schimbat complet exteriorul, transformându-mă cu uşurinţă în imaginea „marelui cârmaci”.

Încadrarea în rolul lui Stalin a durat mai bine de 6 luni. Examenul l-a primit Stalin personal, care venise la vilă. Când a văzut sosia sa, conducătorul statului sovietic a rămas mulţumit şi chiar i-a propus un coniac şi a servit cu el.

 Mai târziu, după mulţi ani, Liubiţchii povestea: „Niciodată nu m-am gândit, că Stalin, care arăta pe portrete impecabil, în viaţă era un om mic de stat, ciupit de vărsat şi dinţi îngălbeniţi. Vorbea cu un accent „îngrozitor” gruzin (georgian- Al.M). Cu toate acestea avea o ţinută nobilă şi în ochii lui scânteia gândirea. Ceva mai târziu, am scris, că chiar duşmanii lui simţeau emanarea unei puternice energii, care atrăgea lumea din jur. Acest lucru îl pot confirma.”

Chiar îmediat după susţinerea „examenului” Liubiţchii pentru prima dată a jucat rolul lui Stalin, apărând în public la întâlnirea cu minerii. Nu a fost greu să-i duc în eroare pe aceşti muncitori, deoarece ei nu l-au văzut niciodată pe Stalin.

„Adevărata plăcere- îşi amintea Liubiţchii,- era când  vizitam teatrul. Publicul se ridica în picioare şi aplauda. Nu aplauda actorilor, ci mie, lui Evsei Liubiţchii,- adică tovarăşului Stalin.”

Chiar şeful pazei de corp, generalul Nicolai Vlasic a devenit victimă al acestei mistificări. Lui Stalin îi plăcea să glumească. Lui Liubiţchii îi cerea să joace rolul lui, când Ejov se prezenta cu darea de seamă. Toate aceste scene, Stalin le urmărea printr-o ferestruică ascunsă, se distra şi amuza cât de uşor era de păcălit pe Ejov.

Dublorul lui Stalin trăia la vila respectivă la care a fost adus iniţial, era ospătat cu bucate alese şi „primea” oaspeţi, necunoscându-le numele lor, juca şah, cărţi şi serveau băuturi alcoolice.

A fost Liubiţchii şi pe tribuna mauzoleului (la 7 noiembrie şi 1 mai) câţiva ani la rând, stând alături de tovarăşii de luptă a lui Stalin- Molotov, Kaganovici, Voroşilov, Malenkov, care cunoşteau prea bine că alături de ei  nu e Stalin, ci o sosie a lui.

Cu un an înainte de moartea lui Stalin, Liubiţchii a fost arestat şi trimis în GULAG. Ofiţerul care l-a arestat, i-a zis: – Ce putem face Liubiţchii? Avem ordin, ştii prea multe!”

A fost eliberat din detenţie după 8 luni. E fost un norocos, în ziua când „artistul” trebuia să fie transferat pe o insulă din Marea Albă (transfer care era egal cu moartea sigură) a venit vestea că Stalin a murit. La eliberare, Liubiţchii a fost nevoit să semneze o declaraţie, prin care se obliga să trăiască numai în Asia Mijlocie şi nu va povesti niciodată nimănui despre „serviciul” său.

Semnătura Evsei Liubiţchii n-a încălcat-o până în anul 1963. A murit în ianuarie 1981, dar cred că vă daţi seama, că în ziare un respectiv nicrolog n-a mai apărut.

Prezentul material a fost scris în baza câtorva documente de arhivă şi amintirile lui Igori Togobiţchii, colonel în rezervă al armatei sovietice.

                                                                                          Alexandru Valeriu MORARU

Sursă: http://www.mazarini.wordpress.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DOCUMENTE ŞI MATERIALE, LUCRĂRILE ALTOR AUTORI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la SOSIA LUI STALIN

  1. calinakimu zice:

    Interesant…Stiam ca toti banditii au sosii, dar nu stiam amanunte…Este de mirare ca n-a fost omorat. Oricum, acea energie degajata de Stalin, ca de altfel si de Hitler, arata inca o data ca energia este „aceiasi”, numai sensul poate fi diferit : malefica sau benefica…

  2. ricamihai13 zice:

    Foarte interesant, nu știam nimic despre această sosie a lui Stalin și iată, acum știu: Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s