VERSURI NOI: DOR DE FECIOR

DOR DE FECIOR

(amintiri din copilăria lui Petru)

petru

Un dor, ca fulgerul, străduie-n minte,

O  noapte  infinitul a cuprins,

De când ești mare și cuminte,

Planezi răruț în al meu vis.

 

Nu-ți amintesc de prag, sărmanul,

Îți plânge urma de copil,

Îl mint mereu: „Cum trece anul,

Te va strivi cu pas tiptil

 

Și-o va zbugi, ca rândunelul,

Pe creanga unui verde nuc,

Ca, frânt de joc, să-și țipe zelul:

Un strop de apă! Mă usuc!”

 

Suspină în odaie geamul țăndări,

(Mici întâmplări de zvăpăiat),

Dar dureros-a fost destin să zădări,

O cicatrice, pe o viață,  ți-a-ncrustat.

 

Cu drag și dor te pomenesc motanii,

Când le predai „pe brio” lecția de sport,

Rostogoliți, spre cer, ca buzduganii,

Țipau, aproape omenește: „nu mai pot!”

 

Și Nistrul,  traversat „din rămășag”, ce fire!,

Și fetele, ce-n glumă le-ai pișcat, nu te-au uitat,

De cele sărutate, să mă ierți, n-am știre,

Căci tu erai cuminte, ca acum, și educat!

 

Frumoase amintiri răstoarnă clipa,

Nu e copil, de mamă, să nu fie alintat,

Te rog,  în vis, mai des, desfă aripa,

Să mă-ncălzesc sub ea, feciorul meu, bărbat…

 

12 decembrie 2014     Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în DEDICAŢII POETICE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la VERSURI NOI: DOR DE FECIOR

  1. Emoţia m-a înfiorat cu totul, căci dragostea de mamă nu-mi e străină şi versu-ţi vibrând de frumuseţe şi iubire , m-a cucerit de tot! Te îmbrăţişez cu dor draga mea soră de peste Prut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s