GÂNDURI RĂZLEȚE: CINE-I OM ȘI CINE-I CÂINE

CINE-I OM ȘI CINE-I CÂINE?

Avalașa unor evenimente, m-a făcut să circul mai des pe drumul Chișinău- Tighina.   Uneori,  fără să vrei,  observi niște lucruri, ieșite din comun, care impresionându-te,  te fac să meditezi mai profund asupra vieții.  O doamnă în etate, atunci când stopa rutiera la vamă ( este vorba de vama de la așa numita republică separatistă transnistreană),  ieșea cu o pungă în care avea franzele feliate și hrănea câinii pribegi, care erau vre-o 8 la număr, vorbind cu ei cuvinte de mângâiere: ”…dragii mei, scumpii mei… iată pânică…” Apoi se întorcea mulțumită la locul ei și străduia pe fața ei un surâs tăinuit, probabil își admira în gând gestul…  Recent am nimerit întâmplător cu Dna în cauză la vamă și câinii n-au mai ieșit, au dispărut, șoferul a explicat-o, că ar fi fost lichidați de un serviciu special.  Doamna a început a plânge și a-i blestema pe ce-i ce au săvârșit fărădelegea… Impresionată, am încercat s-o liniștesc cu o frază: „Duceți-vă la o casă de copii și încălziți sufletul unuia, dacă aveți multă căldură în el, că…” Doamna, m-a privit cu ură deschisă și mi-a aruncat vorbele, ca un pumn de noroi în față: „Cine i-a fătat, să-i crească…” și a urmat o tiradă de cuvinte, ce caracterizau femeile, care abandonează copiii… 

Ca mamă a trei copii, nu pot nici azi înțelege, cum poți iubi un câine mai mult decât un copil…

Dar tot aici e binevenită întrebarea Irinei Loghin: Care-i om și care-i câine?

   Ne-am deprins să-i admirăm pe cei, care, plini de „bunătate” fac un gest de caritate cu „lărgime” nu numai de suflet, dar și cu răsunet în societate.  Se scrie despre ei,  se fac filme,  se înalță în slăvi, alături de eroii naționali. Și rar cine se întreabă, de unde vine belșugul în desaga acestor oameni, plini de „mărinimie”? Am postat pe un alt blog al meu un film de pe  You-Tube în data de 9 decembrie 2014

despre Renato Usatii, „eroul” cu gesturi largi, care „înveselea” populația Moldovei și dăruia în stânga și dreapta sute de mii de lei, ca să „cumpere” sufletele oamenilor, pentru a câștiga voturile dlor la alegerile din 30 noiembrie 2014.       BUNĂTATE? CARITATE?                                                                           Ce bine-a zus poetul: „Ce e vânt, ca vântul trece!” ,  e bine s-o știe și cei cu „punguțele  fermecate”…                                                                                                                     Îmi plăcea în copilărie, când mergeam la biserică cu bunica mea, Iulița  Vlas,  și ea  împărțea covrigi, bomboane, mere, nuci („ce dă Domnul”, zicea dânsa) copiilor și maturilor din cale… Asta a fost lecția mea de bunătate, pe care am primit-o pentru restul vieții,  fără a cunoaște cuvântul caritate…

11 decembrie  2014  Maria Botnaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în GÂNDURI RĂZLEŢE sau JURNAL, MELODII ÎNDRĂGITE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la GÂNDURI RĂZLEȚE: CINE-I OM ȘI CINE-I CÂINE

  1. ricamihai13 zice:

    unde ești copilărie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s