VERSURI NOI: CĂLDURA SUFLETEASCĂ

CĂLDURA SUFLETEASCĂ

IMENSITATEA IUBIRII  CU MARIA BOTNARU

 

 

 

 

 

E omul o ființă  pământească,

Ce-aspiră multă dragoste de mic,

Căci Domnu-a zămislit  făptura omenească,

Alături de un suflet drag, să fie mai voinic.

 

Iar noi, femeile, iubim mai mult de cum se poate,

Și necondiționat, iubim de multe ori… în vid,

Ne înjosim, iubim… chiar torturate

De unul ce nu-i om…  ci doar un  individ.

 

De ce, suratelor, vă îngropați de vii

Și cine vă va scoate din impas?

Dacă-ați iubi, ați radia de bucurii

Și n-ați spăla în lacrimi tânărul obraz.

 

 

La ce e bun un chin, de-i împărțit la doi

Și ura lor câinească, ce o purtați răbdând,

Iubirea-i armonie și nu o luptă între doi,

De nu simțiți aceasta,  nu ați iubit nicicând.

 

Iar viața-i ca un fum, ce tinde către cer

Și nimeni n-a întors-o din mersul efemer,

Dar dacă nu ești suflet ce seamănă căldură,

Poți încălzi alt suflet, rodit, și el, din părintească ură…?

 

14 noiembrie   2014      Maria Botnaru

Acest articol a fost publicat în POEZIS. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.